Recurs de casare anulat pentru neachitarea taxei de timbru judiciar în materia contractelor de lucrări

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeş la data de 23 octombrie 2013, precizată sub aspectul părţilor pârâte la data de 29 ianuarie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. şi S.C. C. S.A., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei S.C. C. S.A. la plata sumei de 689.814,05 RON către pârâta S.C. B., cu titlu de preţ lucrări efectuate şi neîncasate, iar pe aceasta din urmă să o oblige la plata aceleiaşi sume, cu acelaşi titlu, către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1560 C. civ.

Prin încheierea din 20 februarie 2014, Tribunalul Argeş a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, hotărâre reformată de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr. 4880/R-Cont din data de 3 decembrie 2014, în urma admiterii recursului declarat de reclamantă.

Ulterior, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia Civilă la data de 10 martie 2015, în urma transpunerii cauzei de la un complet civil.

Prin sentinţa civilă nr. 145 pronunţată de Tribunalul Argeş ~ secţia Civilă la data de 19 februarie 2016, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.RX. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B., S.C. D. S.A. MOGOŞOAIA -PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. SPRL şi S.C. C. S.A. şi a fost obligată această din urmă pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri civile în sumă de 689.814,05 RON.

Împotriva sentinţei şi potrivit menţiunilor din dispozitivul acesteia, a formulat recurs pârâta S.C. C. S.A. PITEŞTI.

Prin decizia nr. 970/R-CONT din data de 1 iunie 2016, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 19 februarie 2016, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi intimata-pârâtă S.C. B. şi S.C. D. S.A. MOGOŞOAIA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. SPRL.

La data de 21 iulie 2016, pârâta S.C. C. S.A. a formulat apel împotriva sentinţei civile nr. 145 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia Civilă la data de 19 februarie 2016, solicitând admiterea apelului şi respingerea acţiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 97/A-C din 25 ianuarie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 145 pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia Civilă - Complet specializat contencios administrativ şi fiscal, intimate fiind reclamanta S.C. A. SR.L. şi pârâtele S.C. D. S.A. MOGOŞOAIA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. SPRL şi S.C. B. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR F. SPRL. A schimbat sentinţa, în sensul că a respins acţiunea reclamantei. A obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 5251,50 RON cheltuieli de judecată.

La data de 6 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 97/A-C din 25 ianuarie 2017 pronunţate în dosarul nr x/2013 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea în tot a deciziei recurate şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 10 mai 2017, sub numărul de dosar x/2013

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând că, în decizia atacată, instanţa de apel a interpretat nelegal şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 1347 alin. (1) C. civ. şi ale Legii nr. 213/1998, în raport cu prevederile Legii nr. 51/2006 şi ale Legii nr. 215/2001.

Prin adresele emise prin grija instanţei la data de 22 mai 2017, s-a pus în vedere recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., sub sancţiunea anulării cererii, să depună la dosar, în termen de 10 de zile de la comunicarea adresei, înscrisurile doveditoare şi dovada achitării taxei de timbru de 100 RON. Similar, intimatelor-pârâte li s-a pus în vedere să depună la dosar întâmpinare şi înscrisuri doveditoare, în termen de 30 de zile de la primirea adresei.

La data de 25 mai 2017, la dosarul de recurs s-a înregistrat dovada achitării de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a unei taxe de timbru de 100 RON .

La data de 22 iunie 2017, intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului declarat şi, în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondată.

Prin încheierea nr. 3386 din data de 19 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi a trimis cauza secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 19 martie 2020, sub numărul x/2013.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

În cuprinsul raportului s-a reţinut că, întrucât litigiul are un caracter patrimonial, fiind evaluabil în bani, taxa judiciară de timbru datorată în recurs pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie calculată la valoarea solicitată, aceea de 689.814,05 RON, în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) coroborat cu cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, taxa judiciară de timbru corespunzătoare acestei valori este de 5251,57 RON (în recurs), având în vedere că recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din această sumă, a fost achitată suma de 100 RON, rămânând de achitat de recurenta-reclamantă diferenţa de 5151,57 RON, cu titlu de taxa judiciară de timbru în recurs.

S-a menţionat că raportul ce va fi comunicat părţilor constituie înştiinţare cu privire la obligaţia recurentei-reclamante de a achita taxa judiciară de timbru în cuantumul solicitat.

Totodată, în situaţia complinirii obligaţiei de plată a taxei de timbru în cuantumul stabilit, deşi dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs poate fi analizată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a concluzionat că recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părţi, cu menţiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus un punct de vedere la raport, prin care a solicitat instanţei acordarea unui termen de judecată pentru a fi citată cu obligaţia timbrajului şi pentru a se invoca, eventual, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului.

S-a acordat termen la data de 3 februarie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a anula recursul ca insuficient timbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

Pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

La data de 25 mai 2017, la dosarul de recurs s-a înregistrat dovada achitării de către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a unei taxe de timbru de 100 RON .

Cauza fiind trimisă secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare, faţă de împrejurarea că este atinsă finalitatea procedurii de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că s-a comunicat recursul şi s-a depus întâmpinare, instanţa a desemnat raportorul şi a stabilit termen pentru întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

În speţă, prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, comunicat la data de 14 octombrie 2020 (potrivit dovezii de comunicare aflată la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentei să depună la dosar, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5151,57 RON, datorată în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. f) coroborat cu cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Constatând că recurenta S.C. A. S.R.L. nu s-a conformat obligaţiei timbrării recursului în cuantumul solicitat nici pentru termenul de astăzi, precum şi faptul că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 97/A-C din 25 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 97/A-C din 25 ianuarie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2021.