Contestație în anulare over illegal summons during emergency decree and failure to rule on jurisdictional exceptions in labor litigation

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin decizia nr. 903/29.05.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 4025/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii şi judecarea recursului.

În motivare, după prezentarea cronologică a termenelor acordate în cauza sa, contestatoarea a susţinut că nu a fost legal citată pentru termenul din 29.05.2020, din perspectiva art. 153 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., cât şi pentru încălcarea dispoziţiilor speciale, cu putere de lege, act normativ primar, al decretelor de stare de urgenţă. De altfel, nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Sub acest aspect, a arătat că discutarea repunerii pe rol a cauzei avea ca soluţie fie admiterea, fie respingerea situaţie în care se impunea acordarea unui alt termen pentru continuarea judecăţii, aşteptarea legitimă a părţii citate cu această menţiune fiind în acest sens, deoarece soluţia asupra chestiunii puse în dezbatere prin dispoziţia judecătorului, repunere pe rol a cauzei, nu precede judecata, ci o succede.

A mai susţinut că citarea sa cu menţiunea "Termen acordat pentru repunerea cauzei pe rol şi continuarea judecăţii" este nelegală, în raport cu art. 62 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020, corespunzător art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/20200, norme care dispun în sensul reluării din oficiu a judecăţii şi acordării termenului numai pentru judecarea pricinii, nu şi pentru repunerea pe rol a cauzei.

Contestatoarea a mai relevat că pentru primul termen de judecată stabilit recurs, prorogat din oficiu, a formulat o cerere de acordare termen, în baza art. 222 C. proc. civ., în cadrul notelor scrise intitulate "Explicaţii cu privire la excepţia de inadmisibilitate a recursului", asupra cărora instanţa de recurs nu s-a pronunţat, cu nesocotirea art. 124 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, subsumat art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că pentru primul termen de judecată stabilit la 20.03.2020, ulterior prorogat din oficiu, a invocat prin notele scrise depuse la dosar excepţia necompetenţei materiale procesuale specializată, asupra căreia a omis să se pronunţe din perspectiva temeiurilor de drept evocate. Or, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra a ceea ce nu a invocat, şi anume asupra unei excepţii de necompetenţă materială specializată, în raport cu hotărârea nr. 99/20.09.2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu încălcarea art. 397 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Aşadar, contestatoarea a apreciat că este îndeplinită ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., în ce priveşte omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei de necompetenţă corespunzătoare.

În continuare, a mai susţinut că este îndeplinită şi ipoteza normativă privind omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei privind nelegala alcătuire a instanţei pentru cazul de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de conţinutul considerentelor încheierii completului de filtru de admitere în principiu a recursului, pronunţată la 31.01.2020, care motivează o lipsă de acord a membrilor completului de filtru cu privire la soluţia asupra excepţiei de inadmisibilitate a recursului.

Astfel, instanţa de recurs era obligată să se pronunţe din oficiu asupra legalităţii compunerii sale din perspectiva acestei incompatibilităţi conform jurisprudenţei C.J.U.E., direct aplicabilă.

Intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Obiectul contestaţiei în anulare deduse judecăţii este reprezentat de decizia nr. 903/29.05.2020, prin care Înalta Curte a respins ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 4025/09.10.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Un prim motiv invocat se fundamentează pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia în anulare poate fi exercitată în cazul hotărârilor definitive, atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Prin prisma acestui motiv, contestatoarea a susţinut că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 29.05.2020 când a fost soluţionat recursul, din perspectiva art. 153 alin. (1) lit. j) C. proc. civ., art. 62 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020, corespunzător art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/20200.

Examinând actele de la dosar reiese că pentru termenul din 29.05.2020 procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, potrivit dovezii de înmânare din 21.05.2020. Astfel, procesul-verbal de înmânare care atestă îndeplinirea procedurii de citare îndeplineşte toate cerinţele legale prevăzute de art. 157, art. 163 alin. (1), art. 164 şi art. 165 C. proc. civ.

Potrivit art. 223 alin. (1) C. proc. civ., lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

Aşadar, se afirmă în mod eronat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită la termenul când a avut loc soluţionarea recursului, contestatoarea criticând în realitate măsurile procesuale legate de repunerea pe rol a cauzei, care a fost suspendată de drept în baza art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2000.

Astfel, fără a arăta neregulata citare în conformitate cu normele procedurale, contestatoarea invocă aspecte legate de interpretarea unor dispoziţii legale sau de rezolvare a incidentului procedural legat de reluarea judecăţii.

Retractarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unei hotărâri judecătoreşti definitive se poate face doar pentru motivele expres prevăzute de lege, nefiind permisă cenzurarea legalităţii deciziei atacate în măsura în care contestatoarea tinde să repună în discuţie legalitatea măsurilor adoptate de instanţa care a judecat procesul, dând o altă interpretare normelor avute în vedere de instanţa de recurs.

Prin urmare, se constată că cerinţele de la art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt întrunite, iar contestatoarea nu s-a aflat în ipoteza în care i s-ar fi produs o vătămare ce ar consta în imposibilitatea de a cunoaşte data judecăţii şi de a-şi face apărările necesare în recurs, având în vedere că procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinită la termenul când a avut loc judecata.

Celelalte motive invocate de contestatoare, referitoare la solicitarea de amânare a judecării cauzei şi cerinţa din notele scrise prin care solicita explicaţii cu privire la excepţia de inadmisibilitate a recursului, nu se află printre motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., care să justifice exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care nu poate fi promovată pentru alte motive decât cele prevăzute limitativ de lege şi are ca obiectiv retractarea hotărârii astfel atacate, iar nu reevaluarea aspectelor cu privire la care partea nu a primit un răspuns pe care să îl considere adecvat, pe măsura tuturor aspectelor sesizate.

Nu poate fi reţinut nici cel de-al doilea motiv al contestaţiei în anulare, fundamentat pe art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., prin prisma căruia se invocă omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra excepţiei de necompetenţă materială procesuală specializată, invocată recurs, şi că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei.

Din considerentele deciziei contestate rezultă incontestabil că instanţa de recurs a explicat raţionamentul privind justificarea respingerii acestei excepţii pornind de la premisele învederate de parte.

Astfel, instanţa de recurs a abordat excepţia de necompetenţă materială procesuală specializată, soluţia fiind de respingere "având în vedere Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de Conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că, începând cu data de 20 septembrie 2018, între litigiile ce revin în competenţa secţiei a II-a Civile, potrivit nomenclatoarelor şi listelor de obiecte, se află şi litigiile de muncă şi asigurări sociale, prezenta cauză privind un litigiu în materia asigurărilor sociale".

Or, prin demersul său, contestatoarea evidenţiază o pretinsă greşeală de judecată, invocând modul eronat în care instanţa de recurs ar fi examinat excepţia de necompetenţă materială procesuală specializată şi interpretat dispoziţiile legale în materie, tinzând la reevaluarea pe fond a acestei dezlegări date cu caracter definitiv.

În realitate, temeiurile contestaţiei se circumscriu unor critici împotriva unei decizii judecătoreşti definitive, care o transformă într-un recurs la recurs.

Or, retractarea hotărârii prin acest mijloc procedural exclude reevaluarea legalităţii hotărârii judecătoreşti asupra chestiunilor deja judecate, deoarece este contrară efectelor lucrului anterior judecat în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. alin. (1) şi (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 903/29.05.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.