Inadmissibility of extraordinary appeal against filter panel decision dismissing appeal for non-compliance with formal requirements

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra admisibilităţii contestaţiei în anulare de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 3 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul de Finanţe, la plata sumei de 150.810 RON, reprezentând sumele depuse de pe libretele B. indexate cu rata inflaţiei.

Reclamantul a precizat că îndeplineşte condiţiile impuse de O.U.G. nr. 156/2007 şi O.U.G. nr. 9/2014.

Judecătoria Craiova prin sentinţa civilă nr. 1765 din 10 februarie 2017 pronunţată de a respins acţiunea reclamantului A..

Apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1765 din 10 februarie 2017 a Judecătoriei Craiova a fost anulat ca netimbrat de către Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017.

Împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin decizia nr. 970 din 20 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă pin decizia civilă nr. 373 din 26 iunie 2019 a respins ca nefondat recursul de declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Alba Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2204 din 5 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015 s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă, că recursul are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Alba Craiova, secţia a II - civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 954/2017 din 1 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, astfel că decizia recurată conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este definitivă, fiind pronunţată într-o altă cale de atac a recursului.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Intimaţii B. S.A. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea căii de atac ca inadmisibilă.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este fondată pentru următoarele considerente:

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., invocate de contestator, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestaţiei în anulare îl formează numai hotărârile judecătoreşti definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin decizia nr. 2204 din 5 noiembrie 2020, pronunţată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 373 din 26 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunţată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestaţiei în anulare.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2204 din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2204 din 5 noiembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2021.