Retrial admissibility limited to verifying res judicata analysis, not merits review

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 190/19.05.2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 125/21.02.2020, pronunţată de aceiaşi instanţă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, recurenta a susţinut că în faţa instanţei de apel a invocat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi şi că nu a fost invocată o excepţie în sens procesual, ci o apărare de fond, deoarece a invocat efectul pozitiv din perspectiva art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, a relevat că ceea ce rămâne de lămurit este dacă instanţa a analizat sau nu această apărare.

În continuare, a arătat că prin decizia civilă nr. 125/21.02.2020 s-a reţinut că "nici în considerentele sentinţei nr. 976/2018, nici în dispozitiv, tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la valabilitatea dispoziţiilor art. 43 din contractul colectiv de muncă al S.C. B. S.A. pe anul 2017 şi în anul 2018".

Practic, instanţa a atribuit acestei hotărâri idei ce contravin realităţii, deoarece Tribunalul Galaţi nu a reţinut că natura şi valabilitatea protocolului înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă ca act adiţional nu fac obiectul cauzei.

Dimpotrivă, instanţa a arătat că prelungirea efectelor contractului colectiv de muncă în anul 2018 a avut loc în temeiul protocolului înregistrat la I.T.M. ca act adiţional, că alt contract nu există, iar problema negocierii se limitează la protocol.

Aşa fiind, în condiţiile în care societatea angajatoare nu a contestat natura acestui protocol şi valabilitatea lui, iar I.T.M. Galaţi a dispus înregistrarea acestui protocol ca act adiţional după verificarea îndeplinirii condiţiei privind exprimarea consimţământului părţilor, instanţa apreciază ca neîntemeiată acţiunea societăţii.

Instanţa de apel a justificat că cererea de constatare a nulităţii absolute a art. 43 din contractul colectiv de muncă pentru lipsa acordului părţilor la negocierea contractului colectiv de muncă este diferită de solicitarea de constatare a ineficacităţii sau neaplicării pentru anul 2018 a dispoziţiilor art. 43, motivată de aceeaşi lipsă a acordului societăţii, iar Tribunalul Galaţi nu a analizat pe cea din urmă faţetă a acestei chestiuni litigioase prin sentinţa civilă nr. 976/2018.

Altfel spus, instanţa de apel a acceptat intenţia reală a angajatorului în formularea acţiunii, dar pretinde ca Tribunalul Galaţi s-a pronunţat cu privire la altceva.

În continuare, recurenta a mai relevat că argumentele instanţei de apel nu pot reprezenta o analiză efectivă a apărării formulate de recurentă, considerentele instanţei de apel fiind străine de hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat a invocat-o.

De altfel, hotărârea instanţei de apel nu corespunde exigenţelor impuse de art. 22 alin. (6), coroborat cu art. 6 alin. (1) şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., norme ce instituie obligaţia instanţei de a analiza şi de a se pronunţa asupra tuturor cererilor şi apărărilor formulate de părţi.

Dreptul la un proces echitabil, susţine recurenta, implică, atât din perspectiva dreptului intern, cât şi din cea a art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului îndatorirea instanţei de a asculta efectiv părţile şi de a le analiza apărările. După cum se reţine constant în jurisprudenţa C.E.D.O, scopul Convenţiei este garantarea unor drepturi concrete şi efective, iar nu teoretice sau iluzorii.

Or, a pretinde că argumentele expeditive ale Curţii de Apel Galaţi din cuprinsul deciziei nr. 125/21.02.2020 privind irelevanţa în cauză a considerentelor sentinţei invocate ar reprezenta o analiză efectivă a apărării recurentei, aptă de a înlătura posibilitatea revizuirii hotărârii, nu înseamnă decât respectarea aparentă a unor drepturi care au devenit astfel teoretice, iluzorii. Tocmai o asemenea încălcare a normelor de procedură a fost săvârşită de instanţa de revizuire.

În continuare, recurenta a mai relevat că, astfel cum a arătat şi în cererea de revizuire, inexistenţa contractului colectiv de muncă la nivelul unităţii motivată de lipsa consimţământului uneia dintre părţi înseamnă, în fapt, nulitatea absolută a contractului. Ca atare, în prezenta cauză, instanţa de apel a constatat pe cale de excepţie nulitatea absolută a contractului invocată pe cale principală de către angajatoare, precum şi în dosarul nr. x/2018 pentru aceleaşi considerente.

În speţă, instanţele au refuzat să primească teza autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi, fără însă a analiza efectiv conţinutul şi efectele acestei hotărâri, iar cea de-a doua instanţă, cea de revizuire, a apreciat suficient că instanţa de apel a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat.

Or, condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire privind neanalizarea autorităţii de lucru judecat de către instanţa a cărei hotărâre se atacă nu poate fi analizată pur formal, astfel cum a procedat Curtea de Apel Galaţi. Condiţia analizării acestei apărări de către instanţa de apel trebuie verificată prin raportare la principiile procesului civil, dreptul părţii de a fi efectiv ascultată, analizarea efectivă a apărărilor şi arătarea motivelor pentru care se admit şi cele pentru care se înlătură cererile şi apărările părţilor.

Prin urmare, decizia recurată este dată cu încălcarea acestor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Intimata S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Criticile recurentei referitoare la dispoziţia de respingere a cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că instanţa de revizuire a considerat eronat că, în al doilea proces, în faza procesuală a apelului, instanţa ar fi analizat autoritatea de lucru judecat, nu pot fi reţinute.

În prealabil, se reţine că recurenta şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei decizii poate fi cerută atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte reţine că invocarea acestuia presupune tocmai ignorarea autorităţii de lucru judecat, iar nu greşita sa valorificare.

De aceea, criticile recurentei nu pot fi integrate acestui motiv de casare, context în care recursul va fi analizat doar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă în esenţă soluţionarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte una dintre condiţiile referitoare la analizarea excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Demersul judiciar al recurentei în etapa căii extraordinare de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existenţa unor hotărâri potrivnice, în sensul că decizia civilă nr. 125/21.02.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi.

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se poate anula o hotărâre a instanţei, vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Totodată, cum corect s-a reţinut şi prin hotărârea recurată, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţa asupra excepţiei autorităţii lucrului judecat.

Înalta Curte constată că argumentaţia dezvoltată în susţinerea recursului vizează doar aparent hotărârea dată în revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiei privind analizarea excepţiei autorităţii de lucru judecat de către instanţa de apel, a cărei hotărâre a fost atacată cu revizuire.

Din conţinutul cererii de recurs se desprinde concluzia că recurenta nu aduce în concret critici hotărârii pronunţate în revizuire sub aspectul încălcării art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci împotriva deciziei date în apel, care constituie obiectul revizuirii, invocând o analiză insuficientă a efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, fiind relevate pe larg argumente privitoare la acest aspect. Or, această critică nu poate fi luată în analiză în cadrul recursului de faţă, al cărui obiect îl constituie decizia civilă nr. 190/19.05.2020, dată în revizuire, şi nu hotărârea pronunţată în apel.

Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din C.E.D.O. consacră, într-o largă accepţiune, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, constând în aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care să hotărască asupra respectării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

În speţă, aceste exigenţe au fost respectate, câtă vreme instanţa de revizuire, respectând garanţiile privind exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitatea şi egalitatea armelor în procesul civil, a constatat neîndeplinirea uneia dintre cerinţele de admisibilitate pentru această cale extraordinară de atac, reţinând în mod corect că în cel de-al doilea proces, ce a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Galaţi, a fost analizată autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 976/22.10.2018 a Tribunalului Galaţi (aceasta fiind formulată ca motiv în cadrul apelului promovat de recurentă, chestiune supusă dezbaterii şi în privinţa căreia instanţa de apel s-a pronunţat).

Înalta Curte mai subliniază şi că revizuirea este, fundamental, o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, iar în cadrul acestei proceduri instanţa de revizuire nu poate realiza un control de fond ori de legalitate asupra hotărârii atacate, care a avut caracter definitiv.

Instanţa de revizuire a respectat aceste limite, statuând că prin decizia atacată a fost examinată puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare, neputând cenzura modul în care efectele lucrului judecat au fost considerate, deoarece nu putea exercita acest control. Imposibilitatea acestei examinări derivă tocmai din necesitatea conservării efectului autorităţii lucrului judecat care a tranşat această chestiune litigioasă.

Totodată, Înalta Curte mai subliniază că suma criticilor vizând motivarea superficială a deciziei recurate se reîntoarce, în esenţă, tot la modul în care instanţa de revizuire a analizat examinarea, de către instanţa de apel, prin decizia nr. 125/21.02.2020, a întinderii efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, aspecte cu privire la care recurenta regăseşte răspunsul instanţei de recurs în considerentele anterioare.

În acest context, contrar susţinerii recurentei, în mod corect s-a constatat neîntrunirea exigenţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care nu poate fi atrasă incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aşadar, potrivit considerentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat şi întrucât recurenta este partea care a pierdut procesul, ea va fi obligată, în aplicarea art. 453 C. proc. civ., la plata sumei de 2.000 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 190/19.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2020.