Constitutional exception admissibility in revision proceedings for lack of nexus to the merits under US Status of Forces Agreement

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2019 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2019, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 351/CM din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.

La termenul de la 2 iunie 2020, revizuenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 260/2002 în ansamblu şi în mod separat a dispoziţiilor art. 3 alin. (1), (3) şi 4 din această lege, precum şi a Legii nr. 291/2007 în ansamblu şi în special a prevederilor art. 43 alin. (1) teza I.

Prin încheierea din 2 iunie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia I a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta arată că înainte de ratificarea de către Parlament a Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România nu s-a obţinut un aviz de la Curtea Constituţională a României privind proiectul de lege pentru ratificarea Acordului prin Legea nr. 260/2002. Aceeaşi parte apreciază că dispoziţiile art. 3 alin. (1), (3) şi 4 din această lege şi ale art. 43 din Legea nr. 291/2007 încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi permite intimatei să se sustragă judecăţii, că art. 3 alin. (1) este neconstituţional deoarece încalcă dreptul românilor privind accesul liber la justiţie, stipulat de art. 21 din Constituţie întrucât cedează jurisdicţia penală în favoarea autorităţilor americane şi încalcă şi dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se mai arată că instanţa a refuzat să consemneze că a fost învestită şi cu judecarea unui capăt de cerere ce viza acordarea de daune pentru faptele penale ale intimatei, respectiv ale militarilor US Army, iar recurenta se află în imposibilitate de a obţine astfel de daune deoarece nu ar putea introduce o astfel de acţiune nici în Statele Unite ale Americii, nefiind cetăţean american. Recurenta susţine că nici Legea nr. 260/2002 şi nici Legea nr. 291/2007 nu conţin prevederi similare cu cele ale art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 51/2008, referitoare la dreptul la asistenţa judiciară sau asistenţa juridică gratuită.

Recurenta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, rezultă că pentru a fi sesizată instanţa de contencios constituţional cu excepţia invocată, aceasta trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Instanţa supremă reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în faţa Curţii de Apel Constanţa şi vizează prevederile Legii nr. 260/2002 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Statele Unite ale Americii privind statutul forţelor Statelor Unite ale Americii în România, semnat la Washington la 30 octombrie 2001 şi ale Legii nr. 291/2007 privind intrarea, staţionarea, desfăşurarea de operaţiuni sau tranzitul forţelor armate străine pe teritoriul României, aceste prevederi legale fiind în vigoare.

Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel Constanţa a reţinut că prevederile legale a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu au legătură cu soluţionarea cauzei al cărei obiect este o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 351/CM din 11 noiembrie 2019. Revizuirea este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia analiza deciziei ce se doreşte a fi retractată este limitată la motivele prevăzute de art. 509 C. proc. civ. şi în care nu pot fi avute în vedere aspecte legate de fondul litigiului.

Mai mult decât atât, prin memoriul de recurs se reiau argumentele prezentate în susţinerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în faţa Curţii de Apel Constanţa, dar nu se dezvoltă veritabile critici care să poată fi analizate prin prisma art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 2 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.