Annulment of corporate share transfer and procedural standing of heir regarding qualification of civil claims versus corporate act challenges under Commercial Law.

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş Severin, la 4 august 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii B., C., S.C. D. S.R.L. şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea contractului de cesiune nr. x din 29 mai 2015, încheiat între numiţii E. (decedat) şi B.; anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor nr. 1 din 29 mai 2015 a societăţii D. S.R.L.; anularea în parte a actului constitutiv actualizat la 29 mai 2015 cu privire la acţionarul societăţii D. S.R.L., în caz de admitere a primului capăt de cerere, acţionariatul urmând a fi modificat în sensul anulării rezoluţiei nr. 2896 din 3 iunie 2015 privind admiterea cererii de menţiuni, dată în dosarul nr. x din 29 mai 2015 de către directorul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin; punerea în situaţia anterioară semnării contractului de cesiune în sensul că acţionariatul societăţii D. S.R.L. va fi format din numita B. 90% şi numitul A. (în calitate de moştenitor al defunctului E.), în procent de 10%; plata către reclamant a sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. D. S.R.L. pentru petitele 1 şi 3 ale cererii de chemare în judecată şi excepţia taridivităţii introducerii acţiunii faţă de petitul nr. 2 şi au solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 5 februarie 2018, Tribunalul Caraş Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 629/A din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B., C., S.C. D. S.R.L. şi Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraş Severin.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B., C. şi S.C. D. S.R.L., solicitând casare hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenţii-pârâţi susţin că normele de drept material statuate de art. 132 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 au fost greşit aplicate în raport de obiectul concret dedus judecăţii de intimatul-reclamant, reprezentat de anularea contractului de cesiune nr. x din 29 mai 2015, încheiat între numiţii E. (decedat) şi B.; anularea hotărârii adunării generale a asociaţilor nr. 1 din 29 mai 2015 a societăţii D. S.R.L.; anularea în parte a actului constitutiv actualizat la 29 mai 2015 cu privire la acţionarul societăţii D. S.R.L., în caz de admitere a primului capăt de cerere, acţionariatul urmând a fi modificat în sensul anulării rezoluţiei nr. 2896 din 3 iunie 2015 privind admiterea cererii de menţiuni, dată în dosarul nr. x din 29 mai 2015 de către directorul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Caraş Severin; punerea în situaţia anterioară semnării contractului de cesiune în sensul că acţionariatul societăţii D. S.R.L. va fi format din numita B. 90% şi numitul A. (în calitate de moştenitor al defunctului E.), în procent de 10% şi obligarea la plata daunelor morale de 100.000 RON; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a precizat că a introdus cererea de chemare în judecată în virtutea calităţii sale de moştenitor al lui E., invocând dispoziţiile art. 1218 şi ale art. 1665 C. civ., opinia recurenţilor-pârâşi fiind aceea că întregul demers se impune a fi judecat prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 31/1990 deoarece sunt vizate acte efectuate de şi între asociaţii societăţii D. S.R.L., care pot fi atacate numai de asociaţi.

Se mai arată că intimatul-reclamant nu poate avea calitate procesuală activă deoarece nu este asociat al societăţii în cauză, cu atât mai mult cu cât invocă şi motive de nulitate relativă, şi că instanţa de apel a greşit atunci când a constatat că unul din petite este anularea contractului de cesiune, situaţie în care nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 132 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990.

Recurenţii-pârâţi susţin că în mod nelegal, curtea de apel a apreciat că intimatul-reclamant, în calitate de moştenitor legal al fostului asociat E., preia şi dreptul de a solicita nulitatea relativă sau absolută a actelor încheiate de acesta în timpul vieţii deoarece nu a calificat actele şi faptele juridice deduse judecăţii conform prevederilor art. 22 C. proc. civ.

Recurenţii-pârâţi şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat menţinerea, ca fiind legală şi temeinică, a sentinţei civile nr. 63 din 5 februarie 2018.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs pentru lipsa semnăturii părţilor/reprezentantului convenţional al părţilor, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii de recurs.

Recurenţii au formulat răspuns la întâmpinarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, prin care au arătat că în mod legal instanţa de fond a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei părţi şi că îşi însuşesc argumentele prezentate de acest intimat.

Recurenţii au formulat răspuns şi la întâmpinarea intimatului A., prin care au solicitat respingerea excepţiei de nulitate, arătând că cererea de recurs este semnată şi ştampilată de avocatul ales al recurenţilor. Au solicitat respingerea argumentelor expuse de către intimat prin întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse şi a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 24 iunie 2020, a fost respinsă nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii părţilor/reprezentantului convenţional invocată de intimatul-reclamant A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciind că excepţia este nefondată, având în vedere cererea de recurs aflată la dosar este semnată de avocat, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar. Prin aceeaşi încheiere recursul a fost admis în principiu şi s-a fixat termen în şedinţă publica la 4 noiembrie 2020, în vederea soluţionării acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Casarea hotărârii se poate cere atunci când aceasta a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa supremă reţine criticile prin care recurenţii-pârâţi arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în conformitate cu care judecătorul califică actele şi faptele juridice deduse judecăţii, cu obligaţia de a pune această calificare în discuţia părţilor.

Apelul este o cale de atac ordinară, de reformare şi devolutivă. În baza efectului devolutiv şi în temeiul principiului disponibilităţii, instanţa de apel ar fi trebuit să procedeze la calificarea cererii de chemare în judecată, în sensul stabilirii capetelor de cerere principale şi a celor accesorii, luând în considerare şi cele precizate de reclamant în cererea de chemare în judecată şi în motivele de apel în sensul că a iniţiat prezentul demers judiciar în calitatea sa de moştenitor al defunctului E., iar acţiunea a fost întemeiată pe anulabilitatea contractului de cesiune şi a celorlalte documente care atestă cesiunea de părţi sociale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi B., C. şi S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 629/A din 10 octombrie 2018, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs.

În rejudecare, instanţa de apel, în virtutea rolului său activ, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi în limitele efectului devolutiv al apelului, va stabili capetele de cerere principale şi pe cele accesorii ale cererii de chemare în judecata, va determina calitatea procesuală a părţilor din litigiu din această perspectivă şi, în raport de această calitate, va proceda la analiza pe fond a capetelor de cerere (în măsura în care acest lucru se va impune faţă de soluţiile pronunţate asupra excepţiilor invocate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi B., C. şi S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 629/A din 10 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.