Insurance claim appeal annulled as inadmissible for challenging stamp duty timbrability via cassation rather than reexamination

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 14 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3.075.600 RON, reprezentând despăgubiri conform poliţei de asigurare x - dosar de daună deschis sub nr. x; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 1553 din 10 octombrie 2017, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B., ca nefondată, şi a obligat reclamanta la plata onorariilor de expert.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B., prin avocat. Aceeaşi parte a formulat cerere de repunere în termenul de apel şi apel prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă D..

Prin încheierea nr. 28 din 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis cererea de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru şi a dispus scutirea petentei S.C. A. S.R.L. de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 17.180 de RON.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare referitor la cererile de apel formulate în cauză. Faţă de apelul formulat prin avocat, a invocat excepţia netimbrării, a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat, respingerea apelului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant şi respingerea căii de atac ca neîntemeiate. Faţă de apelul formulat prin lichidator judiciar a solicitat anularea cererii de apel deoarece nu conţine menţiuni cu privire la hotărârea atacată, a invocat lipsa de temeinicie a cererii de repunere pe rol şi tardivitatea apelului şi a solicitat respingerea căii de atac ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 4 din 10 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia netimbrării apelului şi, în consecinţă, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de către reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator B..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin cererea de recurs formulată prin administrator B., recurenta-reclamantă a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Se arată că cererea de apel a fost formulată de către administratorul statutar şi a fost însuşită de către administratorul judiciar, instanţa de apel admiţând cererea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru şi că anularea ca netimbrat a apelului constituie o încălcare a art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenta invocă, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) şi (3) din O.U.G. nr. 80/2013 şi ale art. 115 din Legea nr. 85/2014.

Arată, totodată, recurenta că, raportat la dispoziţiile art. 39 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, încheierea de scutire de la plata taxei judiciare de timbru este o veritabilă hotărâre judecătorească, instanţa neputând reveni asupra acesteia. Se mai arată că sancţiunea pentru neachitarea taxei judiciare de timbru, raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu putea fi dispusă decât după aducerea la cunoştinţă a acestei obligaţii şi că anularea cererii de apel a fost dispusă fără soluţionarea cererii de acordare de facilitate la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Această cerere de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată prin avocat, recurenta-reclamantă a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Se susţine că, prin decizia pronunţată, instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii nr. 28 din 22 noiembrie 2018, definitivă, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., fiind dată şi cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de procedură, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta arată că, în mod greşit, instanţa de apel a calificat cererea depusă de administratorul judiciar C.I.I. D. ca fiind un nou apel, deşi aceasta reprezenta o completare a motivelor iniţiale, şi că în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că cererea de reexaminare a privit apelul declarat de administratorul judiciar C.I.I. D., deşi, în realitate, cererea de reexaminare priveşte taxa judiciară de timbru comunicată administratorului B.. Autoarea căii de atac afirmă că prin decizia atacată, curtea de apel a reanalizat motivele cererii de reexaminare, arătând că nu se impune a fi scutită societatea dacă apelul nu este formulat de administratorul judiciar.

Se mai arată că în hotărârea recurată se reţine faptul că societăţii A. S.R.L. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru, iar aceastaa formulat cerere de reexaminare, care a fost admisă. Ca urmare a reţinerii admiterii cererii de reexaminare, în mod contradictoriu reţine instanţa de apel faptul că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel.

Recurenta-reclamantă susţine că, deşi nu a pus în discuţia părţilor, instanţa de apel s-a pronunţat şi cu privire la incidenţa art. 115 alin. (1) din Legea 85/2014, încălcând principiile oralităţii dezbaterilor şi contradictorialităţii, astfel că hotărârea pronunţată este lovită de nulitate şi se impune a fi casată.

Această cerere de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

La 2 aprilie 2019, S.C. E. S.R.L. a formulat cerere de intervenţie accesorie.

La 18 aprilie 2019, recurenta-reclamantă a depus dovada însuşirii recursului de către lichidatorul judiciar C.I.I. D. şi împuternicirea avocaţială a avocatului care a formulat a doua cerere de recurs, semnată de lichidatorul judiciar.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs formulate de administratorul statutar B. faţă de prevederile art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii cererii de recurs formulate prin avocat F. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

La 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, în complet de filtru, recursul declarat de recurenta-reclamantă prin lichidator judiciar împotriva deciziei nr. 4 din 10 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi a fixat termen în şedinţă publică la 4 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei nulităţii recursului, prorogând discutarea cererii de intervenţie accesorie formulată de S.C. E. S.R.L.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, instanţa supremă reţine că cererea de recurs formulată prin administrator statutar B. a fost transmisă prin poştă eletronică la 7 martie 2019, fiind urmată de cererea de recurs formulată şi semnată prin avocat, cu împuternicire avocaţială în dosarul de recurs. Se mai reţine că cererea de recurs a fost însuşită de lichidatorul judiciar, conform adresei aflate la dosar. Având în vedere dispoziţiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care cererile adresate instanţelor de judecată pot fi formulate şi prin poştă electronică, Înalta Curtea va respinge excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii.

Cu privire la recursul formulat, instanţa supremă reţine că deşi prin cele două cereri de recurs au fost invocate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., recurenta critică soluţia de anulare ca netimbrat a apelului declarat prin administrator B. împotriva sentinţei nr. 1553 din 10 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, susţinând că cererea prin care a declarat respectiva cale de atac nu este supusă timbrajului.

Înalta Curte va avea în vedere cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, pronunţată de instanţa supremă în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt similare celor ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acest din urmă act normativ înlocuind şi abrogând Legea nr. 146/1997. Ambele texte de lege prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă.

Din considerentele deciziei recurate se constată că partea, în calitate de apelantă la acel moment, a fost înştiinţată despre obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 17.810 RON şi că nu s-a conformat acestei obligaţii şi nici nu a formulat o cerere de reexaminare.

Se mai constată că prin încheierea nr. 28 din 22 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis cererea de reexaminare formulată de A. S.R.L. însuşită de lichidatorul judiciar C.I.I. D. şi a dispus scutirea petentei de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 17.180 RON pentru recursul astfel formulat.

Astfel cum rezultă şi din considerentele Deciziei nr. 7/2014, mai sus menţionate, problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată nu este exclusă din sfera obiectului reexaminării, ea putând fi analizată în cadrul acestui demers, iar aspectele dezlegate prin încheierea respectivă intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului. Instanţa supremă a apreciat că limitarea posibilităţii părţii în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie.

Pentru aceste considerente, respectiv faţă de cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) raportat la art. 517 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. şi prin administrator B..

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă C. S.A. a sumei de 17.393,04 RON RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, invocată de intimata-pârâtă.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. şi prin administrator B. împotriva deciziei nr. 4 din 10 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 17.393,04 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.