Cassation inadmissibility for failure to substantiate specific illegality grounds in association contract termination dispute

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 18 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii S.C. A. S.R.L., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Suceava prin Primar şi D., au solicitat rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005, încheiat între S.C. A. S.R.L, D. şi Municipiul Suceava, obligarea pârâtului Municipiul Suceava prin Primar la plata către S.C. A. S.R.L a sumei de 216.000 RON cu titlul de daune-interese, iar numiţilor B. şi C., a sumei de 52.823 RON cu acelaşi titlu, şi obligarea pârâtului Municipiul Suceava prin Primar la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Municipiului Suceava a depus cerere reconvenţională împotriva reclamantei S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat rezilierea contractului de asociere nr. x/2005 şi obligarea reclamantei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 207.474,5 RON reprezentând contravaloarea investiţiilor realizate de Municipiul Suceava la bunurile imobile, proprietatea reclamantei situate în piaţa agroalimentară Obcini, Municipiul Suceava.

Pârâtul D. a depus cerere reconvenţională împotriva pârâţilor Municipiul Suceava şi S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat rezilierea contractului de asociere nr. x/2005, obligarea pârâtului Municipiul Suceava la plata sumei de 578.640 RON, cu titlul de daune-interese, şi cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 9 decembrie 2014, Tribunalul Suceava a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamanţilor B. şi C., invocată de Municipiul Suceava prin Primar, a respins cererea formulată de aceşti reclamanţi şi a disjuns acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 761 din 7 aprilie 2015, Tribunalul Suceava a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei S.C. A. S.R.L., a anulat, ca netimbrată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul D. şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, pentru lipsa coparticipării procesuale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Suceava prin

Primar, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. Prin decizia nr. 334 din 4 septembrie 2015, Curtea de Apel Suceava admis apelul formulat de pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, a anulat în parte sentinţa apelată, în ceea ce priveşte soluţia pronunţată asupra cererii reconvenţionale formulată de Municipiul Suceava şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea punerii în discuţia părţilor a excepţiei reţinute.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x/2014*.

Ulterior reînregistrării, pârâtul-reclamant Municipiul Suceava prin Primar a depus precizări prin care a arătat că solicită soluţionarea primului capăt din cererea reconvenţională atât în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., cât şi cu D. .

La termenul de judecată de la 7 decembrie 2015, instanţa a dispus introducerea în cauză a terţului D., în calitate de pârât.

Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâtul D. a invocat excepţia conexităţii dosarului nr. x/2014 cu dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 26 septembrie 2016, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2015 la dosarul nr. x/2014.

Prin sentinţa nr. 202 din 16 iunie 2017 Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Suceava prin Primar, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă S.C. A. S.R.L, cu privire la rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtul-reclamant Municipiul Suceava prin Primar de obligare a reclamantei-pârâte A. S.R.L. la plata sumei de 207.474,5 RON reprezentând contravaloare investiţii; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul-pârât D., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi A. S.R.L. şi Municipiul Suceava prin Primar, cu privire la rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005; a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul-pârât D., astfel cum a fost precizată, de obligare a pârâtului-reclamant Municipiul Suceava prin Primar la plata sumei de 502.550 RON cu titlu de daune - interese; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului-reclamant Municipiul Suceava prin Primar de obligare a reclamantului-pârât D. la plata sumei de 136.079 RON, reprezentând contravaloare investiţii; a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul-pârât D. şi pârâtul Municipiul Suceava prin Primar, cu privire la rezilierea contractului de asociere nr. 30796 din 31 august 2005; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei-reclamante S.C. A. S.R.L, astfel cum a fost precizată, de obligare a pârâtului Municipiul Suceava prin Primar la plata sumei de 703.402 EUR (3.135.209 RON) cu titlu de daune-interese. A respins, ca neîntemeiate, cererile părţilor cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 202 din 16 iunie 2017 S.C. A. S.R.L. şi D. au formulat cereri de apel, care au fost respinse prin decizia nr. 41 din 2 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Atât S.C. A. S.R.L., cât şi D. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin cererea de recurs înregistrată la 30 martie 2020, recurenta- reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L., prin avocat E., a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

În mod greşit a reţinut instanţa de apel că întreaga culpă a neîndeplinirii clauzelor contractuale revine tuturor părţilor, cu încălcarea normelor materiale privind răspunderea contractuală şi eludarea materialului probatoriu administrat. Recurenta-reclamantă-pârâtă critică şi considerentele prin care instanţa de apel a reţinut că recurenţii din prezentul dosar nu au depus diligenţe în vederea realizării obiectivelor asocierii şi că obligaţiile intimatului erau obligaţii de mijloace şi nu de rezultat.

Autoarea căii de atac face trimitere la prevederile contractuale pe care instanţa de apel nu le-a analizat şi la probele administrate în cauză şi descrie situaţia de fapt.

Prin cererea de recurs înregistrată la 4 aprilie 2018, recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L, prin avocat F., a invocat, de asemenea, motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă-pârâtă a susţinut greşita aplicare a normelor de drept material cu privire la răspunderea contractuală şi evaluarea prejudiciului datorat pentru neexecutarea culpabilă, arătând că în mod eronat a reţinut instanţa de apel că intimatul Municipiul Suceava şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile prevăzute în contractul de asociere şi în memoriul tehnic. Autoarea căii de atac apreciază că din art. 4 alin. (1) şi art. 7 din contractul de asociere încheiat între părţi rezultă că Municipiul Suceava avea obligaţia asigurării finanţării şi realizării lucrărilor necesare în vederea proiectării şi amenajării pieţei, iar din rapoartele de expertiză întocmite în cauză nu rezultă că şi-ar fi îndeplinit aceste obligaţii în mod corespunzător întrucât pe de o parte, a făcut demersuri care nu erau necesare, iar pe de altă parte, nu a executat ceea ce ar fi trebuit, conform acordului părţilor.

Se mai arată că scopul asocierii, şi anume obţinerea de profit, nu a fost atins din cauza distrugerii construcţiilor necesare prin acţiunile de amenajare realizate de Municipiul Suceava.

Recurentul-reclamant-pârât D. şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac face trimitere la prevederile contractuale pe care instanţa de apel nu le-a analizat şi la probele administrate în cauză, descrie situaţia de fapt şi reia susţinerile din memoriul de recurs depus de recurenta- reclamantă-pârâtă prin avocat E..

Intimatul Municipiul Suceava prin Primar a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii exercitării căii de atac a recursului şi excepţia tardivităţii formulării recursurilor de către cei doi recurenţi. Pe fondul recursurilor a solicitat, în esenţă, respingerea acestora, ca nefondate.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinăre, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul formulat de D. este tardiv formulat, iar recursul formulat de S.C. A. S.R.L. este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul D. a a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este tardivă calea de atac declarată. Intimatul Municipiul Suceava prin Primar a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a susţinut că recursul formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. este inadmisibil.

Recurentul D. a formulat recurs provocat împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă şi întâmpinare faţă de recursul declarat de S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat admiterea acestui din urmă recurs.

Recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de recurentul D., prin care a arătat că achiesează la argumentele expuse şi solicită admiterea recursului.

Prin încheierea din 20 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus continuarea, în filtru, a procedurii de comunicare a actelor de procedură depuse de părţi.

Intimatul Municipiul Suceava prin Primar, a formulat întâmpinare faţă de recursul provocat, declarat de recurentul D., prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a tardivităţii formulării cererii.

Pe baza cererii de recurs provocat, a întâmpinărilor depuse şi a răspunsurilor la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus completarea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul provocat declarat de recurentul D. este tardiv declarat şi că acesta are obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.315 RON, atât cu privire la cererea principală de recurs, cât şi cu privire la cererea de recurs provocat, având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 13 mai 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul D. a a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că nu este de acord cu concluziile acestuia.

La 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare, în complet de filtru, recursurile declarate de recurentul-reclamant-pârât D. şi de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, iar prin încheierea de la 1 iulie 2020, a admis excepţia netimbrării recursului principal şi a recursului provocat declarate de recurentul-reclamant-pârât D. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă. A fixat termen în şedinţă publică la 4 noiembrie 2020, cu citarea părţilor, în vederea discutării excepţiei nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la recursul declarat recurentul-reclamant-pârât D., Înalta Curte reţine că prin încheierea din 1 iulie 2020 a fost admisă excepţia netimbrării recursului principal şi a recursului provocat declarate de recurentul-reclamant-pârât D. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă. Faţă de faptul că recurentul-reclamant-pârât nu a achitat taxa de timbru astfel cum i-a fost pusă în vedere şi pentru considerentele dezvoltate în încheierea de şedinţă mai sus menţionată, instanţa supremă va anula, ca netimbrate, recursul principal şi provocat, declarate de recurentul-reclamant-pârât D..

Referitor la recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va examina cu prioritate excepţia nulităţii recursului faţă de inexistenţa motivelor de nelegalitate.

Instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă-pârâtă a depus două memorii de recurs, ambele întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., memorii care vor fi analizate împreună.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, fiind una imperativă.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei. Din cererile de recurs nu se desprind critici care să poată fi analizate din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, iar menţionarea formală a textului de lege, fără a fi susţinut de argumente concrete, nu poate justifica reformarea deciziei atacate.

Susţinerile prezentate în memoriile de recurs nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac formulată nici din perspectiva pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea referindu-se exclusiv la aspecte de netemeinicie, cum ar fi stabilirea culpei părţilor contractante, a îndeplinirii sau neîndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor sau stabilirea situaţiei de fapt. Normele materiale pretins a fi încălcate sau greşit aplicate sunt menţionate la modul general. Autoarea căii de atac solicită instanţei de recurs să interpreteze prevederile contractuale şi să reaprecieze probatoriul, chestiunii care duc la o devoluare a fondului, imposibil de realizat în prezenta cale extraordinară de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de neîndeplinirea de către recurentul-reclamant-pârât a obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru şi având în vedere încheierea de şedinţă din 1 iulie 2020, respectiv faţă de inexistenţa motivelor de nelegalitate cu privire la recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă, va da eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2), respectiv 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va anula recursul principal şi provocat, declarate de recurentul-reclamant-pârât D. şi recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal şi provocat, declarate de recurentul-reclamant-pârât D. şi recursul declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 41 din 2 februarie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.