Bank deposit recovery action quashed and remanded for judicial panel composition violation

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2020

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 5 august 2004, sub nr. x/2004, reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 16.576.400.000 RON şi a dobânzii legale aferente acesteia, calculată de la data alimentării contului pârâtului cu această sumă şi până la data stingerii efective a datoriei către bancă.

Prin încheierea din 15 februarie 2005, instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. din 1865.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a dispus repunerea cauzei pe rol, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 2560 din 14 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiate, şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 1223/A din 2 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

Prin decizia nr. 2357 din 11 decembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin decizia civilă nr. 719/A din 30 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea integrală a deciziei recurate, atât în privinţa dispozitivului, cât şi în privinta considerentelor, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că, deşi a dovedit starea de fapt delictuală, instanţa a interpretat greşit probatoriul şi nu a reţinut caracterul ilicit al faptelor reclamate, în ciuda faptului că intimatul-pârât nu a contestat semnăturile aferente documentelor prin care şi-a însuşit şi a folosit sumele de bani primite în contul său. În opinia părţii, lipsa de vinovăţie penală nu determină şi lipsa răspunderii civile.

Autoarea căii de atac susţine că intimatul-pârât trebuie să răspundă pentru partea de prejudiciu la producerea căreia a participat, chiar dacă suma pretinsă de la acesta este inclusă în valoarea totală a prejudiciului cu privire la care a fost atrasă răspunderea penală a angajaţilor băncii, şi invocă în acest sens dispoziţiile art. 1003 C. civ. din 1864 referitoare la răspunderea solidară, ale art. 992 C. civ. din 1864 şi ale art. 370 Codul comercial. Mai susţine că singurul temei în baza căruia banca îşi putea recupera prejudiciul a fost îmbogăţirea fără justă cauză

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dipoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865.

La termenul de la 16 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut cauza în pronunţare, iar în temeiul dispoziţiilor art. 151 C. proc. civ. din 1865, a repus-o pe rol, pentru a pune în discuţia părţilor motivul de ordine publică reglementat de art. 304 pct. 1 din acelaşi cod. A acordat termen la 4 noiembrie 2020, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care este obligată să le pună în discuţia părţilor. Faţă de caracterul imperativ al normelor care reglementează compunerea completului de judecată, Înalta Curte a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor incidenţa motivului de casare reglementat de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865.

Analizând cu prioritate motivul de ordine publică invocat, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză, curtea de apel a soluţionat cauza în al doilea ciclu procesual cu încălcarea art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, întrucât instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, având în vedere că aceiaşi judecători s-au pronunţat asupra apelului declarat de recurenta-reclamantă atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare după casare. Această situaţie contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din acelaşi cod, a cărui teză finală instituie un caz de incompatibilitate în situaţia în care completul de judecată care soluţionează fondul6 cauzei în primul ciclu procesual este învestit cu soluţionarea aceleiaşi cauze, în urma casării cu trimitere spre rejudecare. Scopul instituirii acestui caz de incompatibilitate absolută este determinat de necesitatea asigurării în cel mai înalt grad posibil a aparenţei de imparţialitate a instanţei din perspectiva art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în sensul de a elimina orice îndoială cu privire la imparţialitatea judecătorilor care compun completul de judecată.

Având în vedere argumentele expuse, nu se mai impune analizarea celorlalte critici invocate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. din 1865, câtă vreme soluţia preconizată este una de casare a hotărârii în întregul ei, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare de către o instanţă legal alcătuită.

În temeiul art. 312 alin. (1)-(3), raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca aceasta să se pronunţe asupra apelului într-un complet de judecată alcătuit potrivit dispoziţiilor legale evocate în considerentele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. prin lichidator FONDUL DE GARANTARE A DEPOZITELOR BANCARE împotriva deciziei civile nr. 719/A din 30 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 noiembrie 2020.