Negative jurisdictional conflict resolved: Paulian action remains with civil section, not professionals' section.

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la 01.07.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., a chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând să se declare inopozabil faţă de ea contractul-actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E., cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1562-1565 C. civ.

Prin sentinţa nr. 1931 din 12 aprilie 2017, Judecătoria Botoşani a admis acţiunea revocatorie formulată de reclamantă; a declarat inopozabil faţă de creditoarea reclamantă actul de partaj voluntar autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E. încheiat între părţi; a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta D..

Prin decizia nr. 84 din 31 ianuarie 2018, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta D., în contradictoriu cu intimaţii A. S.R.L. - prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B., împotriva sentinţei nr. 1931 din 12 aprilie 2017 a Judecătoriei Botoşani, pe care a păstrat-o.

Prin decizia nr. 150 din 9 aprilie 2019, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis recursul declarat de pârâta D., împotriva deciziei civile nr. 84 din 31 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Botoşani; a casat decizia civilă nr. 84 din 31 ianuarie 2018 a Tribunalului Botoşani şi a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de pârâta D. Tribunalului Botoşani.

Prin decizia civilă nr. 1053 din 18 decembrie 2019, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins excepţia lipsei de interes invocată de apelantă şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta D., împotriva sentinţei nr. 1931 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Judecătoria Botoşani, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta D..

Prin încheierea nr. 7 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile din cadrul aceleiaşi Curţi de Apel.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei I Civile din cadrul Curţii de Apel Suceava, că, ulterior înregistrării primului recurs declarat de pârâtă şi soluţionat de secţia Civilă I a Curţii de Apel Suceava, conform deciziei de casare cu trimitere (nr. 150 din 09.04.2019), prin decizia nr. 6 din 11.03.2019, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Suceava a propus preşedintelui înfiinţarea în cadrul secţiei a II-a Civilă a completelor specializate pentru judecarea cauzelor cu profesionişti, stabilind competenţa materială procesuală a noilor complete ca fiind circumscrisă cauzelor în care una din părţi are calitatea de profesionist, noţiune definită în art. 3 alin. (2) şi (3) din C. civ. şi în considerentele Deciziei nr. 552/2018 a Curţii Constituţionale. Prin decizia nr. 62 din 12.03.2019, Preşedintele Curţii de Apel Suceava a aprobat propunerea Colegiului de conducere din 11.03.2019.

Curtea a constatat că acţiunea formulată are ca obiect acţiune pauliană, iar reclamantă este A. S.R.L.

Această reclamantă are calitatea de profesionist, atrăgând după sine competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei II-a Civilă a Curţii de Apel Suceava, conform deciziilor mai-sus amintite. Astfel, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, privind legea pentru punerea în aplicare a C. civ., se arată că noţiunea de "profesionist", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Secţia I Civilă a Curţii de Apel Suceava a constatat că profesionistul este considerat cel ce exploatează o întreprindere, însă nici noul C. civ., nici legea de punere în aplicare nu conţin o definiţie sintetică a profesionistului şi nici criterii exprese de stabilire sau identificare a acestuia, în raport cu alţi participanţi la raporturile juridice. Din spiritul reglementării rezultă că se pot desprinde câteva criterii de definire a profesionistului, legate de exerciţiul continuu, sistematic al unei activităţi; obligaţia de înscriere, autorizare sau reglementare pentru opozabilitate faţă de terţi precum şi patrimoniul afectat exploatării întreprinderii (patrimoniul de afectaţiune).

Nici noţiunea de "întreprindere" nu este definită de noul C. civ., însă întreprinderea presupune "exploatarea" acesteia şi care relevă un risc asumat, în sensul noului C. civ., indiferent dacă obţine sau suportă o pierdere, iar obţinerea profitului nu este un scop în sine. Este doar necesară exploatarea acesteia, adică exerciţiul sistematic al unei activităţi economice.

De altfel, din motivarea deciziei CCR nr. 552/2018, paragraful 15, rezultă că, potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) din C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere, respectiv exercită sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. C. civ. nu distinge nici între profesionişti, în funcţie de statutul lor juridic, de comercianţi sau necomercianţi, astfel încât toţi aceştia sunt supuşi regulilor de drept civil. Prin urmare, categoria profesioniştilor, în sensul C. civ., include atât profesioniştii - comercianţi, întreprinzători, operatori economici (în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011), cât şi categoria profesioniştilor - necomercianţi, care desfăşoară o activitate organizată, fără caracter lucrativ (profesiile liberale sau reglementate, instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale, regii autonome, societăţi, companii naţionale, asociaţii, fundaţii, societăţi agricole, etc.).

A reţinut că, potrivit explicitării de mai-sus, este evident că pârâta A. S.R.L. are calitatea de "profesionist".

A apreciat că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului de faţă, înregistrat la instanţa de recurs la 19.02.2020, în care una din părţi are calitatea de profesionist, aparţine secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Suceava.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 130 şi 129 C. proc. civ., raportate la art. 482 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei I Civilă a Curţii de Apel Suceava şi a trimis cauza spre competentă soluţionare secţiei a II-a civilă a aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x/2016, la 24.07.2020.

Prin decizia nr. 338 din 13 noiembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a II-a Civile, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei I Civile a aceleiaşi instanţe, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit deciziei RIL nr. 17/2018, "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) şi (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. şi ale art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică".

A constatat instanţa că obiectul prezentei cauze îl reprezintă o acţiune pauliană, prin care reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar, în scopul maximizării averii debitoarei, solicită declararea inopozabilităţii contractului - act de partaj voluntar bunuri comune, autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E., intervenit între pârâţii-soţi, C. şi D..

Totodată, a constatat cauza ca fiind în al doilea ciclu procesual, iar în primul ciclu procesual recursul a fost soluţionat de către secţia I Civilă a Curţii de Apel Suceava.

Prin decizia RIL nr. 18/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. cu modificările şi completările ulterioare.

În considerentele deciziei s-a reţinut că:

"interpretarea în sens contrar, dată de instanţele judecătoreşti care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din C. proc. civ., conform cărora reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod şi dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. În realitate, în interpretarea şi aplicarea art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate şi de a aprecia asupra competenţei materiale procesuale proprii în soluţionarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit".

Conform art. 226 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului C. civ., prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Raportat la cele statuate prin Decizia RIL nr. 18/2016, instanţa reţine că, pentru a determina competenţa materială procesuală, se impune raportarea cu prioritate la obiectul şi natura litigiului deduse judecăţii şi nu la calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Or, în cauza dedusă judecăţii, nu se pot identifica elemente comune cu cele ale litigiilor arătate cu titlu exemplificativ la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a C. civ., fiind în realitate un litigiu pur civil având ca obiect o acţiune pauliană prin care reclamanta - având calitate de profesionist - reprezentată prin lichidator judiciar, solicită constatarea inopozabilităţii unui act de partaj voluntar, a cărui competenţă de soluţionare aparţine secţiei I Civilă a Curţii de Apel Suceava.

Este adevărat că potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 207/2018:

"în cadrul curţilor de apel funcţionează, în raport de complexitatea şi numărul cauzelor secţii sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesionişti, cauze penale, cauze cu minori şi familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi completuri specializate pentru cauze maritime şi fluviale" şi că în considerarea acestor prevederi legale, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava, prin hotărârea nr. 6 din 11.03.2019, urmată de decizia Preşedintelui Curţii de Apel Suceava nr. 62 din 12.03.2019, a dispus înfiinţarea în cadrul secţiei a II-a civilă a completelor specializate pentru judecarea cauzelor cu profesionişti, a căror competenţă materială procesuală urma a se circumscrie tuturor categoriilor de cauze civile în care una dintre părţi are calitatea de profesionist.

Însă, hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Suceava nr. 6/11.03.2019, respectiv decizia Preşedintelui Curţii de Apel Suceava nr. 62 din 12.03.2019, sunt acte administrative care nu pot decât să pună în aplicare dispoziţiile Legii nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale Legii nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la reorganizarea şi înfiinţarea secţiilor specializate şi nu pot crea reguli de competenţă în afara cadrului legal.

Pe cale de consecinţă, dat fiind faptul că, în speţă, obiectul sau natura cererii nu se circumscrie litigiilor arătate cu titlu exemplificativ la art. 226 din Legea nr. 71/2011, competenţa de soluţionare a recursului va aparţine secţiei I civilă a Curţii de Apel Suceava, căreia i se va declina cauza spre competentă soluţionare.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două secţii ale aceleiaşi instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., "există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces", iar potrivit art. 136 alin. (1) din acelaşi cod, "dispoziţiile privitoare la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti".

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă şi secţia a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Se reţine că în speţă, reclamanta, o societate comercială aflată în lichidare, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii - persoane fizice, declararea inopozabilităţii contractului - act de partaj voluntar bunuri comune, autentificat sub nr. x/30.12.2011 de B.N.P. E., intervenit între pârâţii-soţi, C. şi D..

De asemenea, atât în cadrul Tribunalului Botoşani cât şi în cadrul Curţii de Apel Suceava au fost înfiinţate şi funcţionează secţii specializate, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, "organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă(…)".

În consecinţă, având în vedere că obiectul recursului formulat în cauză este decizia civilă nr. 1053 din 18 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei din cadrul Curţii de Apel corespunzătoare secţiei din cadrul Tribunalului care a soluţionat apelul.

În cauză, invocarea excepţiei de necompetenţă funcţională prin raportare la calitatea părţilor direct în recurs, este de natură a aduce în discuţie chiar competenţa materială a instanţelor de fond, cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind invocarea excepţiei de necompetenţă.

În plus, potrivit Deciziei nr. 18/2016 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, evocată în speţă, "competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor (...)".

În considerarea acestei decizii, calificarea litigiilor trebuie făcută în raport de obiectul acestora, în speţă trebuind a fi determinat dacă procesul se desfăşoară în strânsă legătură cu activitatea specifică desfăşurată de profesionist, în vederea realizării obiectului său de activitate.

Or, sub acest aspect, se constată că obiectul cererii introductive vizează constatarea inopozabilităţii unui contract ce nu are o legătură specifică cu desfăşurarea activităţii comerciale a profesionistului, ci aparţine materiei civile propriu-zise, respectiv un partaj între foşti soţi, realizat prin bună învoială.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 ianuarie 2021.