Inadmissibility of cassation appeal in social security pension disputes under exclusive appellate review
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal for inadmissibility, thereby leaving the Court of Appeal’s decision in favor of the defendant social security agency definitively in force. The dispute concerned a challenge by a pensioner against a decision issued by a county pensions agency regarding state pension rights, where the claimant sought to annul the administrative decision after losing at the first instance and on appeal. The Court ruled that the appeal was inadmissible under Article 483(2) of the Civil Procedure Code and Article 155 of Law No. 263/2010, which explicitly limit the scope of judicial review in social security matters; specifically, judgments rendered by courts of appeal in such cases are final and not subject to further appeal to the High Court, constituting a final outcome under Article 634(1)(4) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal in social security pension disputes under exclusive appellate review: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021
Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman, solicitând anularea ca nelegală a deciziei nr. x din 16 mai 2019, emisă de pârâtă.
Prin sentinţa civilă nr. 335 din 10 octombrie 2019, Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1708 din 23 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.
În motivare, a reiterat situaţia de fapt, a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut, în esenţă, că pensia de stat este un drept câştigat, garantat de Constituţia României.
În şedinţa publică de la 3 februarie 2021, Înalta Curte, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului, asupra căreia, pronunţându-se cu prioritate în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
În speţă, reclamanta a învestit Tribunalul Teleorman cu o cerere în materia asigurărilor sociale, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Teleorman.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Aşadar, raportat la dispoziţiile legale sus-evocate, decizia civilă nr. 1708 din 23 iunie 2020, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1708 din 23 iunie 2020, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2021.