Pension recalculation dispute: inadmissibility of cassation appeal against final social insurance decision and jurisdictional declination for first-instance judgments

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursurilor de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 mai 2019 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă sub nr. x/2019, astfel cum a fost completată la 3 iunie 2019, contestatorul A. i-a chemat în judecată pe intimaţii Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze hotărârea nr. 19376 din 6 mai 2019, emisă de Comisia de Contestaţii a Ministerului Afacerilor Interne, să dispună revizuirea drepturilor de pensie, astfel cum au fost stabilite prin ultima decizie de pensie, respectiv decizia nr. x din 18 martie 2019 şi să dispună eliminarea oricărei forme de discriminare în raport cu ceilalţi militari şi poliţişti care s-au pensionat până în luna septembrie 2017 în baza Legii nr. 223/2015 şi cărora li s-au acordat toate drepturile legale cu privire la pensie, precum şi să dispună acordarea sporului cuvenit de 15% la cuantumul pensiei, pentru conferirea semnului onorific, în baza Legii nr. 80/1995, Legii nr. 574/2004 şi Legii nr. 149/2018.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Prin sentinţa civilă nr. 124/2020 din 5 februarie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii. A respins contestaţia, astfel cum a fost completată.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva sentinţei civile nr. 124/2020 din 5 februarie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă şi deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, A. a declarat recurs, solicitând casarea lor, cu consecinţa admiterii acţiunii.

În motivare, a prezentat situaţia de fapt, a evocat dispoziţiile Legii nr. 223/2015 şi pe cele ale Legii nr. 573/2004, conform cărora, în opinia recurentului, se impunea a-i fi calculată pensia la momentul trecerii în rezervă şi a susţinut că în mod nelegal şi abuziv a eliminat Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne sporul pentru "Semnul Onorific", ca urmare a interpretării greşite a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 59/2017.

În acest context, a arătat autorul căii de atac că art. 60 din Legea nr. 223/2015, modificat prin O.U.G. nr. 59/2017, statuează cu privire la pensie, nu şi cu privire la suplimentele ce se adaugă ulterior la aceasta.

Mai mult decât atât, a susţinut recurentul că O.U.G. nr. 59/2017 nu poate abroga tacit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 80/1995, art. 12 din Legea nr. 573/2004 şi art. 12 din Legea nr. 574/2004, întrucât aceste sunt norme speciale, care, raportat la dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, nu pot fi abrogate decât expres.

În continuare, recurentul a susţinut că se impune repararea prejudiciului care i-a fost produs, prin achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor şi a evocat în acest context Decizia nr. 439/2015 a Curţii Constituţionale a României şi Decizia nr. 12/2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii.

Intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au depus la dosar întâmpinări, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

În şedinţa publică de la 3 februarie 2021, Înalta Curte, în temeiul art. 132, raportat la art. 97 pct. 1 C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 124/2020 din 5 februarie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Analizând cu precădere excepţiile invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată şi reţine următoarele:

Excepţia inadmisibilităţii recursui declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este întemeiată şi va fi admisă.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În speţă, reclamantul a învestit Tribunalul Iaşi cu o cerere în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în apel, într-o cerere vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este una definitivă, nesupusă recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Analizând excepţia excepţia propriei necompetenţe materiale în soluţionarea recursului îndreptat împotriva sentinţei civile nr. 124/2020 din 5 februarie 2020 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Întrucât recursul vizează o hotărâre pronunţată de Tribunalul Iaşi, Înalta Curte, în temeiul art. 132, raportat la art. 97 pct. 1 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 483 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, urmează să decline competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 124/2020 din 05 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 304/2020 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 124/2020 din 05 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Definitivă.

Fără nicio cale de atac, în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 februarie 2021.