Suspension of enforcement of pension judgment: proof of imminent prejudice and non-recoverability despite public institution budget limits

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2020

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă la 15.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună efectuarea de către pârâtă a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.02.2017, avându-se în vedere suma în cuantum brut de 897 RON, reprezentând majorarea salariului de funcţie de care a beneficiat la data deschiderii dreptului la pensie, de la suma de 553 RON la suma de 1.450 RON, sumă stabilită în baza H.G. nr. 1/2017; plata drepturilor de pensie actualizate la care să se adauge daune compensatorii sub forma ratei inflaţiei, de la data plăţii efective precum şi daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1 - 3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1412/2019 din 16 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligată pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin majorarea soldei/salariului de funcţie la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017. Totodată, a fost obligată pârâta la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce se vor actualiza cu rata indicelui de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare, începând cu data de 01.02.2017 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

La 10.06.2020, apelanta-pârâtă a formulat cerere de suspendare a executării sentinţei civile nr. 1412 din 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, până la soluţionarea căii de atac a apelului declarat împotriva respectivei sentinţe.

Prin încheierea din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosar x/2019, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, formulată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri, la 9 iulie 2020, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne Bucureşti a formulat recurs prin care solicită admiterea cererii de suspendare a executării sentinţei civile nr. 1412 din 16.12.2019, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că raţiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că instituţiei nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie, ce rezultă din executarea sentinţei apelate şi nicidecum a neexecutării obligaţiei instituite prin art. 448 din C. proc. civ.

Se mai arată că recurenta, de bună voie, a întreprins diligenţe în privinţa executării obligaţiei instituite de instanţă prin sentinţa civilă, partea care a rămas neexecutată fiind cu privire la diferenţele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinaţie.

În privinţa cauţiunii, recurenta apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.

În ceea ce priveşte fondul cererii, arată recurenta că art. 450 C. proc. civ. lasă la aprecierea instanţei de apel o eventuală admitere a cererii de suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti, la solicitarea părţii interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecinţe ireparabile sau dificil de reparat în viitor. Aşadar, susţine că temeiurile de fapt sunt lăsate la libera apreciere a judecătorului, care trebuie să aibă în vedere echilibrul necesar a exista între prejudiciul care se urmăreşte a se evita şi cel care s-ar produce prin oprirea temporară a executării.

În acest context, solicită a se constata că cererea de suspendare este justificată, în principal, în raport de consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti, în condiţiile în care, la momentul actual, fondurile bugetare destinate plăţii pensiilor militare de stat sunt limitate la previziunile existente la momentul aprobării acestora.

Arată că, în situaţia în care apelul pârâtei ar fi admis, consecinţa ar fi că diferenţele de pensie plătite reclamantului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, veniturile pensionarului militar, în cauză, urmând a fi poprite în cuantumul legal, ceea ce are drept consecinţă o întârziere a recuperării sumelor.

Totodată, la aprecierea proporţionalităţii măsurii solicitate, solicită să se reţină că părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant la 09.09.2020, care nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu preliminar, deşi recurenta nu indică pe ce motiv de casare îşi întemeiază recursul, fiind invocată greşita aplicare a normelor de procedură civilă, instanţa supremă apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care, din această perspectivă, va proceda la analizarea motivelor de recurs.

Potrivit art. 448 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect: 4. (...) pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale", iar potrivit art. 450 din acelaşi cod, "(1) suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecăţii în apel"; (3) cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel. Dispoziţiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător"; (4) suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu plata unei cauţiuni al cărui cuantum va fi stabilit de instanţă în condiţiile art. 719 alin. (2) şi (3)".

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul acestor dispoziţii legale, curtea de apel analizând corespunzător condiţiile necesare pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a sentinţei primei instanţe.

Cu privire la condiţia extrinsecă, constând în depunerea cauţiunii în cuantumul datorat conform dispoziţiilor art. 719 alin. (2) C. proc. civ., se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel faptul că cererea de suspendare a executării provizorii formulată de recurentă este scutită de plata cauţiunii, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 22/2002, având în vedere că recurenta-pârâtă este o instituţie publică bugetară şi s-a solicitat punerea în executare a unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.

Cu privire la măsura suspendării executării provizorii a hotărârii, instanţa supremă reţine că, pentru adoptarea acestei măsuri, partea care o solicită trebuie să facă, pe de o parte, dovada prejudiciului iminent pe care l-ar suferi prin executare şi, pe de altă parte, dovada imposibilităţii ori a improbabilităţii recuperării acestui prejudiciu pe calea întoarcerii executării.

Totodată, partea trebuie să justifice urgenţa acestei măsuri, condiţionată la rândul său de existenţa unor motive temeinice, fundamentate pe situaţii excepţionale care, în ipoteza producerii lor, ar crea prejudicii ce nu ar putea fi reparate nici măcar pe calea întoarcerii executării.

Prin raportare la aceste consideraţii cu valoare principială, instanţa supremă constată că dispoziţiile art. 450 C. proc. civ. au fost aplicate în mod corect de instanţa de apel,

În acest sens, se constată că argumentele pârâtei, reluate şi prin cererea de recurs, s-au concentrat pe eventualul prejudiciu pe care l-ar suferi prin executarea silită, fără a prezenta dovezi concrete în acest sens şi fără a se arăta în ce fel au fost aplicate greşit dispoziţiile pretins încălcate.

Cu privire la motivul pretinsei imposibilităţi a întoarcerii executării silite, în ipoteza admiterii apelului propriu şi desfiinţării sentinţei a cărei suspendare de executare se solicită, dată fiind calitatea creditorului, de persoană fizică, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că acesta nu este un motiv care să justifice măsura suspendării, cât timp reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu, fiind posibilă recuperarea sumei prin întoarcerea executării silite. Totodată, argumentul recurentei privind temporizarea recuperării sumei nu este justificat, de vreme ce executarea silită prin instituirea măsurii popririi nu este singura modalitate de executare silită, creanţa putând fi recuperată şi prin executare voluntară, cum corect a reţinut instanţa de apel.

Or, în virtutea caracterului excepţional al suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti, este necesar ca motivele invocate prin cererea de suspendare să se circumscrie unor argumente temeinice care să justifice luarea unei astfel de măsuri, exprimarea unor simple supoziţii nefiind suficientă.

În aceste condiţii, instanţa de apel a reţinut corect că petentul nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu iminent, condiţie necesară pentru a se dispune suspendarea executării provizorii a hotărârii judecătoreşti, lipsa alocării bugetare neputând constitui un impediment la valorificarea drepturilor creditorului.

De altfel, pe calea extraordinară de atac a recursului, nu poate fi cenzurată decât respectarea normelor de procedură instituite de lege nu şi temeinicia măsurilor dispuse de instanţa de apel.

Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREŞTI împotriva încheierii din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE BUCUREŞTI împotriva încheierii din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 octombrie 2020.