Arbitral award upheld; annulment action rejected for time-barred bias claim and unreviewable merits.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 mai 2017 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând tribunalului arbitral ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata sumei de 1.441.141,20 RON plus TVA, reprezentând penalităţi de întârziere derivate din plata cu întârziere a facturilor emise de reclamantă, în cuantum de 57.557,64 RON, contravaloarea lucrărilor recunoscute a fi fost efectuate, în cuantum de 186.498,13 RON plus TVA, lichidarea lucrării, în cuantum de 387.125.71 RON plus TVA, costuri fixe pentru anul 2017, în cuantum de 804.323,37 RON plus TVA, supracosturi privind garanţiile, în cuantum de 5.636,35 RON, să dispună anularea demersului execuţional şi suspendarea oricărui act de executare a garanţiei de bună execuţie din partea pârâtei, cu dobânda legală aferentă şi cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, între altele, conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe şi între aceleaşi părţi.

Prin încheierea din 6 septembrie 2017, tribunalul arbitral a dispus conexarea cererii reconvenţionale formulate de B. S.R.L. în dosarul nr. x/2017 prin care aceasta a susţinut că era îndreptăţită să procedeze la rezilierea contractului dintre părţi, începând cu 24 aprilie 2017 şi la executarea scrisorii de garanţie bancară.

Prin încheierea din 17 aprilie 2018, tribunalul arbitral a respins cererea de recuzare a membrilor tribunalului arbitral, formulată de pârâta-reclamantă B. S.R.L.

La 24 septembrie 2018, reclamanta-pârâtă A. S.R.L. şi-a precizat acţiunea în sensul reducerii cuantumului pretenţiilor la suma de 1.292.204,25 plus TVA, conform expertizei contabile efectuate în cauză, la care se adaugă dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa arbitrală nr. 80 din 15 octombrie 2018, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea principală, astfel cum a fost precizată, şi, în consecinţă, a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 1.234.646,61 RON, plus TVA, reprezentând debit principal, la plata sumei de 57.557,64 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi la plata sumei de 104.852,68 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale, şi a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale a formulat acţiune în anulare B. S.R.L., în calitate de reclamantă, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. f) şi h), respectiv al art. 612 C. proc. civ., solicitând anularea sentinţei şi trimiterea cauzei Curţii de Arbitraj Comercial International de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în vederea rejudecării litigiului; în temeiul art. 612 raportat la dispoziţiile art. 613 C. proc. civ., a solicitat suspendarea executării sentinţei arbitrale până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 21 februarie 2019, curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale atacate, formulate de reclamanta B. S.R.L.

La 17 aprilie 2019, reclamanta a depus la dosar o cerere completatoare a acţiunii în anulare, prin care a contestat încheierea din 17 aprilie 2018. Cu privire la această cerere completatoare, la termenul de judecată de la 23 mai 2019, curtea de apel a admis excepţia tardivităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 36F din 23 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca tardivă acţiunea în anularea încheierii de şedinţă din 17 aprilie 2018 şi ca neîntemeiată acţiunea în anulare formulată de reclamanta B. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 80 din 15 octombrie 2018.

Împotriva sentinţei civile nr. 36F din 23 mai 2019 a declarat recurs reclamanta B. S.R.L.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă susţine că prin respingerea ca tardivă a cererii în anulare formulate împotriva încheierii tribunalului arbitral din 17 aprilie 2018, curtea de apel a omis să se pronunţe asupra criticilor subsumate de parte art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.. Autoarea căii de atac apreciază că soluţia curţii de apel de a nu analiza pe fond respectiva cerere este contrară dispoziţiilor art. 22 din acelaşi cod, deoarece criticile respective erau circumscrise de parte acţiunii în anulare şi au fost formulate pe calea cererii completatoare, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.. Se mai arată că încheierea astfel atacată este o încheiere interlocutorie şi că anularea sa făcea deja obiectul învestirii curţii de apel încă de la momentul formulării acţiunii în anulare.

Autoarea căii de atac afirmă că, independent de aprecierea ca tardivă a cererii completatoare, curtea de apel ar fi trebuit să analizeze situaţia de incompatibilitate în care s-au aflat membrii tribunalului arbitral care soluţionaseră anterior dosarul nr. x/2017, între aceleaşi părţi, demers pe care nu l-a realizat, încălcând astfel dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs se susţine şi că instanţa curţii de apel a aplicat greşit prevederile art. 1270 şi art. 1517 C. civ. atunci când a validat argumentaţia tribunalului arbitral în sensul existenţei unei obligaţii de plată a recurentei-reclamante către intimata-pârâtă şi în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulate de recurentă. Aceasta arată că, prin sentinţa atacată, curtea de apel a reţinut o situaţie de fapt neconformă cu realitatea deoarece nu a avut în vedere că intimata-pârâtă nu a realizat niciun fel de lucrări în anul 2017 şi a reţinut, în mod greşit, că recurenta a reziliat contractul încheiat cu intimata strict pentru fapte ce priveau perioada 30 iunie 2016 - 31 decembrie 2016. Recurenta-reclamantă afirmă că a amânat achitarea facturilor emise de intimata-pârâtă deoarece aceasta din urmă întârziase în executarea obligaţiilor sale, astfel că erau incidente dispoziţiile art. 1517 C. civ. cu privire la neexecutarea imputabilă creditorului.

Autoarea căii de atac susţine că rezilirea contractului a avut loc în conformitate cu prevederile art. 1270 C. civ. şi ale art. 4 lit. g) teza finală din contractul încheiat între părţi, având în vedere că, la data transmiterii notificării (24 aprilie 2017), intimata încetase deja executarea lucrărilor.

Se mai arată că prin invalidarea de către instanţa arbitrală şi de către instanţa de fond a art. 2 din Anexa nr. 5 la contract, acestea au încălcat dispoziţiile art. 1270 C. civ. întrucât prin această anexă, intimata-pârâtă a fost de acord să renunţe la a mai solicita recurentei-reclamante contravaloarea oricăror reclamaţii anterioare datei de 30 iulie 2016, perioadă care include şi suma de 186.498,13 RON la plata căreia recurenta a fost obligată prin sentinţa arbitrală.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 12 februarie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a arătat că îşi însuşeşte concluziile raportului.

Prin încheierea din 27 mai 2020 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, iar recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 36F din 23 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis în principiu şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea acestuia la 30 septembrie 2020, în şedinţă publică.

Examinând sentinţa atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a susţinut, în esenţă, că soluţia de respingere, ca tardiv formulată, a cererii completatoare prin care a solicitat anularea încheierii pronunţate de tribunalul arbitral la 17 aprilie 2018 este greşită.

Instanţa supremă nu va reţine aceste critici deoarece curtea de apel a pronunţat sentinţa recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materia litigiilor arbitrale, punând în discuţia părţilor excepţia invocată din oficiu la primul termen după ce recurenta-reclamantă a formulat cererea pretins precizatoare. Faţă de obiectul acestei cereri, curtea de apel a apreciat că partea a formulat susţineri prin care a suplinit petitul acţiunii iniţiale, referindu-se la anularea unei încheieri prin care s-a respins o cererea de recuzare de către tribunalul arbitral. Or, încheierea prin care a fost soluţionată o astfel de cerere nu se regăseşte între cele limitativ enumerate de art. 594 C. proc. civ. ca având caracter interlocutoriu, iar termenul în care ar fi trebuit formulată acţiunea în anulare este cel de 30 de zile, astfel cum statuează art. 611 din acelaşi cod. Argumentele prin care recurenta-reclamantă susţine încălcarea de către instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare a dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. f) sau h) C. proc. civ. nu justifică reformarea sentinţei atacate prin prisma cazului de casare invocat, curtea de apel pronunţând o soluţie în limitele în care a fost învestită şi cu respectarea normelor aplicabile.

Prin memoriul de recurs a fost invocat şi motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinându-se că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 şi art. 1517 C. civ.

Nici aceste critici nu pot fi primite.

Instanţa supremă a statuat, în jurisprudenţa sa, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată prin acţiune în anulare când aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, subliniind că ipoteza reglementată de acest text de lege nu permite examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, întrucât competenţa arbitrajului exclude, pentru litigiul ce face obiectul convenţiei arbitrale, competenţa instanţelor judecătoreşti. Acţiunea în anulare nu are efectul devolutiv al apelului, controlul efectuat de instanţele judecătoreşti fiind unul de legalitate, nu de temeinicie a hotărârii arbitrale.

La rândul său, recursul împotriva unei sentinţe pronunţate în soluţionarea unei acţiuni în anulare cunoaşte un dublu filtru: pe de o parte, este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia, prin prisma motivelor limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se pot analiza aspecte de netemeinicie, care aduc în discuţie situaţia de fapt, şi, pe de altă parte, urmăreşte modul în care curtea de apel a soluţionat acţiunea în anulare în raport de criticile de nelegalitate ale reclamantei formulate în limitele motivelor de anulare reglementate de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, referirile recurentei la încălcarea dispoziţiilor art. 1270 (Forţa obligatorie a contractului), ale art. 1517 C. civ. (Neexecutarea imputabilă creditorului) şi la încălcarea clauzelor contractului nu justifică incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din punctul de vedere al nerespectării normei de drept material întrucât aduc în discuţie aspecte care ţin de fondul litigiului şi asupra cărora tribunalul arbitral s-a pronunţat în mod definitiv. În realitate, prin memoriul de recurs se reiau, sub o altă formă, susţinerile din acţiunea în anulare, care au primit deja o dezlegare în faţa curţii de apel şi nu se dezvoltă critici de nelegalitate ale sentinţei atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 36F din 23 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de soluţia de respingere, ca nefondat, a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-reclamantă B. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă A. S.R.L. a sumei de 37.821 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar, apreciind că faţă de munca depusă de avocatul intimatei-pârâte şi raportat la complexitatea cauzei nu se impune diminuarea cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 36F din 23 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respingere cererea formulată de recurenta-reclamantă privind reducerea cheltuielilor de judecată.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 37.821 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 septembrie 2020.