Territorial Jurisdiction for Provisional Suspension of Enforcement Against State Prosecutors: Article 127 Exceptions Versus Unity of the Enforcement Court

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

La data de 16 octombrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2020, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva executării silite iniţiate de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul de executare nr. 2468/2020, la cererea creditorilor B., C., D., E. şi F. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, conform titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, în vederea recuperării prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale, reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.07.2015 în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi cu 01.12.2015 raportat la valoarea de referinţă sectorială de 484,14 RON şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, în funcţie de perioada lucrată de fiecare creditor în cadrul instituţiei, plus cheltuieli de executare silită. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7); suspendarea oricărui act de executare până la soluţionarea contestaţiei, în temeiul art. 719 C. proc. civ., cu aplicarea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; admiterea contestaţiei; anularea somaţiei din data de 21 septembrie 2020 în dosarul execuţional nr. x/2020 şi a tuturor actelor de executare iniţiate în temeiul acesteia; anularea încheierii din 21 septembrie 2020, emise în dosarul execuţional nr. x/2020, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare; anularea încheierii nr. 2989/2020 din 20 august 2020, pronunţate de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviinţată executarea silită.

Prin încheierea de şedinţă din 22 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, sub nr. x/2020, s-a disjuns petitul referitor la suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7), dispunându-se formarea unui nou dosar având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite, cu termen la 23 octombrie 2020, complet C9C FF, şedinţă publică, ora 11:00, fără citarea părtilor; s-a prorogat verificarea competenţei şi punerea în discuţie a excepţiei necompetenţei teritoriale invocate prin întâmpinarea la cererea de suspendare provizorie pentru termenul următor, respectiv 23 octombrie 2020. În dosarul nr. x/2020 Judecătoria Satu Mare a rămas învestită cu soluţionarea celorlalte capete de cerere având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite, acestea aflându-se în procedura prealabilă primului termen de judecată.

Astfel, la data de 23 octombrie 2020, s-a format dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, având ca obiect "suspendare provizorie a executării".

Prin sentinţa civilă nr. 3078/2020 din 23 octombrie 2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de către instanţă din oficiu şi de către intimaţi prin întâmpinare; s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie, formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E. şi F., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În argumentarea soluţiei pronunţate, s-a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimaţi s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Satu Mare în raport de prevederile art. 127 C. proc. civ.

Instanţa a reţinut că norma procedurală cuprinsă în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. are caracter imperativ, de ordine publică, în ceea ce priveşte obligativitatea sesizării unei instanţe de acelaşi grad din afara curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, părţile neputând înlătura această obligativitate.

În temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., s-a constatat că în cazul dedus judecăţii, necompetenţa teritorială este de ordine publică.

Pe fondul excepţiei, Judecătoria Satu Mare a apreciat că noţiunea cuprinsă în textul articolului 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziţii este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care fundamentau, sub vechea reglementare, formularea unor cereri de strămutare.

Raţiunea pentru care legiuitorul a înţeles să reglementeze această situaţie a fost aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare cu părtinire a cauzei din pricina calităţii părţilor.

Relevante pentru soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială sunt şi dispoziţiile nou introduse în cuprinsul art. 127 C. proc. civ., respectiv cele ale alin. (21), potrivit cărora "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

La baza acestei completări legislative au stat argumentele expuse în cuprinsul deciziei nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale numai în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă. Curtea a apreciat că există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, întrucât instanţa din care face parte cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces. Totodată, s-a arătat că noţiunea de judecător este una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât şi instanţa de judecată - lato sensu.

Aceste constatări trebuie privite în corelaţie cu aspectele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul deciziei nr. 7/16.05.2016, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii. Astfel, instanţa supremă a reţinut că scopul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică expres şi limitativ subiecţii pe care înţelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., printre care se regăseşte şi procurorul.

În speţă, cererea de suspendare provizorie a executării silite a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în nume propriu, împotriva intimaţilor, care au şi aceştia calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020, pronunţate de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2018.

Judecătoria Satu Mare a apreciat că judecarea unei cereri formulate de către un parchet corespunzător în rang jurisdicţional instanţei superioare celei competente, nu îndeplineşte garanţiile de imparţialitate obiectivă la care se referă atât instanţa europeană, cât şi Curtea Constituţională ori Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în deciziile amintite.

Astfel, chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (21) nu sunt prevăzute expres şi parchetele, atunci când au calitatea de reclamant, pârât, contestator, intimat etc., Judecătoria Satu Mare a considerat că aceasta reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului.

Din moment ce simpla calitate de procuror ori grefier, chiar şi din cadrul personalului auxiliar, în cadrul parchetului conduce la aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., cu atât mai mult ar trebui să devină aplicabile dispoziţiile alin. (1) al art. 127 din C. proc. civ. atunci când formulează cereri în instanţă chiar instituţia ce cumulează puterea jurisdicţională şi calitatea de parte.

Judecătoria Satu Mare a conchis în sensul că argumentele Curţii Constituţionale, prezentate în cuprinsul deciziei nr. 290/2018, referitoare la interpretarea noţiunii de judecător lato sensu pot fi interpretate prin analogie, întrucât o astfel de interpretare urmăreşte scopul expres arătat de Curte, respectiv acela de a asigura garanţii privitoare la imparţialitatea obiectivă a judecătorului cauzei.

Prin încheierea civilă nr. 11014/CC/2020 din 12 noiembrie 2020, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de suspendare provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 2468/2020 al B.E.J. A., formulată de petentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii B., C., D., E. şi F., în favoarea Judecătoriei Satu Mare. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Satu Mare, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut, în esenţă, următoarele:

S-a arătat că prin cererea de executare silită înregistrată la B.E.J. A., sub nr. x/02.08.2020, creditorii B., C., D., E. şi F. au solicitat executarea silită a debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 418/LM/15.07.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Executarea silită împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost încuviinţată prin încheierea civilă nr. 2989 din 20.08.2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2020.

Contestaţia la executare formulată de către debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe de executare, Judecătoria Satu Mare.

Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că din prevederile art. 651 C. proc. civ. se desprinde principiul unicităţii instanţei de executare, întrucât alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că toate incidentele apărute în cursul executării silite se soluţionează de aceeaşi instanţă şi, numai în mod excepţional de o altă instanţă, dacă legea prevede în mod expres astfel. Deci, odată stabilită în mod legal instanţa de executare, toate cererile ulterioare încuviinţării executării silite sunt de competenţa aceleiaşi instanţe, excepţie făcând de exemplu situaţia prevăzută la art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care prevede o competenţă teritorială exclusivă alternativă a instanţei de executare.

S-a constatat că executarea silită a fost încuviinţată la cererea creditorilor, care au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Cererea de încuviinţare a executării silite, în care se consideră că toţi creditorii au calitatea de reclamanţi în înţelesul dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ., a fost depusă la Judecătoria Satu Mare, instanţă care a şi admis-o.

Deşi creditorii aveau posibilitatea de a uza de dispoziţiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în situaţia în care apreciau că dispoziţia se aplică şi cazului din speţă, unde calitatea de debitor (pârât) o are un parchet, şi nu un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau instanţă, aceştia au ales să sesizeze, în calitate de instanţă de executare, instanţa competentă potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitoarei.

Prin urmare, executarea silită a fost încuviinţată, în mod legal, de Judecătoria Satu Mare, care a dobândit calitatea de instanţă de executare în temeiul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că creditorii nu au înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 127 alin. (2) din acelaşi cod, care prevede un caz de competenţă teritorială facultativă.

În aceste condiţii, Judecătoria Cluj-Napoca a concluzionat în sensul că Judecătoria Satu Mare, ca instanţă de executare, este competentă să soluţioneze orice incident intervenit pe parcursul executării silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie a executării silite.

Cu privire la dispoziţiile art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., invocate de Judecătoria Satu Mare ca temei pentru admiterea excepţiei necompetenţei sale teritoriale, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că acestea nu pot fi incidente în cauză.

Astfel, chiar dacă s-ar putea admite că este vorba de o omisiune a legiuitorului şi că nu există nicio justificare pentru excluderea parchetelor din cuprinsul acestor dispoziţii, instanţa a considerat că este inadmisibilă stabilirea prin analogie de norme de competenţă teritorială exclusivă a instanţei, iar dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (21) şi alin. (3) instituie, în mod expres, o normă de competenţă teritorială exclusivă numai pentru situaţia în care are calitatea de reclamant un judecător/procuror/asistent judiciar/grefier sau instanţă, nefăcându-se menţiune despre parchete.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 25 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din analiza textelor de lege anterior evocate, rezultă că instanţa de executare, în competenţa căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită, conform alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., este determinată de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din acelaşi cod.

Astfel, conform prevederilor art. 666 şi art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită şi îşi validează implicit, în această procedură, calitatea de instanţă competentă să soluţioneze litigiile privind contestaţia la executare.

De altfel, art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia instanţa de executare soluţionează contestaţia la executare propriu-zisă.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenţei instanţei de executare îl reprezintă data sesizării instanţei cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

De asemenea, trebuie aplicat principiul esenţial al unicităţii instanţei de executare, aceeaşi instanţă fiind competentă să încuviinţeze executarea silită şi să soluţioneze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestaţia la executare ori întoarcerea executării silite.

În speţă, instanţa supremă reţine că este vorba despre contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva executării silite iniţiate de Biroul Executorului Judecătoresc A., în dosarul de executare nr. 2468/2020, la cererea creditorilor B., C., D., E. şi F. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, contestaţie în cadrul căreia s-a solicitat şi suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7) din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că executarea silită demarată împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost încuviinţată prin încheierea nr. 2989/2020 din 20 august 2020, pronunţată de Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2020.

Or, ca efect al încuviinţării executării silite a titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 418/LM/2020 din 15 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din 28 iulie 2020 a Tribunalului Bihor, Judecătoria Satu Mare a devenit instanţa de executare în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere că dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Satu Mare are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare, potrivit art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., ce constituie un incident procedural apărut în cursul executării silite, competenţa de soluţionare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Satu Mare, ca instanţă de executare.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.