Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 166/2021 AI generated

Territorial jurisdiction for labor disputes by prosecutors: imperative application of Art. 127 C. proc. civ. over general labor law competence rules

Case Number Decizia nr. 166/2021
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Tribunal of Vâlcea holds exclusive territorial competence to hear the case, reversing the competing rulings of the Tribunals of Vâlcea and Alba. The dispute involved a group of prosecutors from the Alba Iulia Court who brought a labor dispute seeking the recalculation of their salary allowances and reparations for alleged discrimination, a claim challenging the application of salary laws (Legislation 153/2017 and 27/2006) by various public prosecutor's offices and courts. The decisive legal basis for the Court's decision was the imperative provision of Article 127, paragraphs (1) and (3), of the Code of Civil Procedure, which derogates from the general territorial competence rules in Article 210 of Law 62/2011 by mandating that judges or prosecutors sue in courts of equal rank located in the jurisdiction of a neighboring Court of Appeal to ensure impartiality, thereby establishing the Tribunal of Vâlcea as the competent forum since its Court of Appeal is adjacent to that of Alba Iulia.

Legislator headnote

AI generated

art. 208 din Legea nr. 62/2011, art. 127 C. proc. civ, art. 127 din C. proc. civ, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 132 din C. proc. civ, art. 127 alin. (3) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for labor disputes by prosecutors: imperative application of Art. 127 C. proc. civ. over general labor law competence rules: The dispute involved a group of prosecutors from the Alba Iulia Court who brought a labor dispute seeking the recalculation of their salary allowances and reparations for alleged discrimination, a claim challenging the application of salary laws (Legislation 153/2017 and 27/2006) by various public prosecutor's offices and courts. The decisive legal basis for the Court's decision was the imperative provision of Article 127, paragraphs (1) and (3), of the Code of Civil Procedure, which derogates from the general territorial competence rules in Article 210 of Law 62/2011 by mandating that judges or prosecutors sue in courts of equal rank located in the jurisdiction of a neighboring Court of Appeal to ensure impartiality, thereby establishing the Tribunal of Vâlcea as the competent forum since its Court of Appeal is adjacent to that of Alba Iulia.

Keywords

AI generated
territorial jurisdiction labor disputes negative conflict of jurisdiction conflict rule application of laws article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ.

Legal basis cited in the dispositive to establish the territorial competence of the Tribunal of Vâlcea for the resolution of the labor dispute involving prosecutors.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 30 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Alba Iulia, precum şi reclamanţii B., C., D., E., F., G. şi H. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, intimat fiind Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună următoarele:

1. recalcularea indemnizaţiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data de 9 aprilie 2015 şi în continuare, pentru viitor, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficienţii de multiplicare stabiliţi în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13 (în raport de funcţiile deţinute sau cu care sunt asimilaţi potrivit legii, respectiv coeficientul de multiplicare de minim 19,000 - diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. - O.U.G. nr. 27/2006);

2. repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu data de 9 aprilie 2015 şi în continuare, pentru viitor, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În motivare, reclamanţii au precizat că, în baza art. 208 din Legea nr. 62/2011 şi art. 269 din Codul muncii, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. referitoare la coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi, în temeiul art. 127 C. proc. civ. şi a deciziei nr. 7/2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, sens în care au înţeles să sesizeze Tribunalul Vâlcea. Pe fond, reclamanţii au arătat, în esenţă, că au avut şi au calitatea de magistraţi, respectiv judecător şi procurori. Reclamanţii nu solicitat emiterea unor noi ordine de salarizare cu titlu retroactiv, ci recunoaşterea stării de discriminare şi repararea prejudiciului cauzat prin maniera de aplicare a legii, de către pârâţi.

Raportat la faptul că prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi Tribunalul Alba au invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, instanţa de judecată a reţinut că nu este vorba despre o situaţie de coparticipare procesuală activă obligatorie, întrucât nu există un caz de solidaritate sau indivizibilitate în cauză, fiecare reclamant invocând un drept propriu, distinct de cel al celorlalţi reclamanţi.

Prin încheierea din 3 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G. şi H. (având calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia) şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cu citarea intimatului Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiţie", precum şi formarea unui nou dosar, în care s-a stabilit termen de judecată la aceeaşi dată, respectiv 3 martie 2020.

Prin serviciul registratură al Tribunalului Vâlcea s-a format dosarul nr. x/2020, având ca obiect "litigii de muncă - drepturi salariale ale personalului din justiţie - disjuns din dosarul nr. x/2019".

Prin sentinţa civilă nr. 261/2020 din 3 martie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, invocată de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G. şi H., toţi prin reprezentant D., cu domiciliul procesual ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, intimat fiind Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiţie", în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Vâlcea a reţinut că reclamanţii, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, nu se regăsesc în niciuna din ipotezele reglementate de art. 127 din C. proc. civ., astfel:

- nu se află în cazul de la alin. (1), întrucât cauza este de competenţa unei instanţe superioare celei corespunzătoare parchetului unde îşi desfăşoară activitatea, iar norma imperativă de competenţă vizează numai situaţia în care ar fi competentă teritorial instanţa de judecată unde îşi desfăşoară efectiv activitatea reclamantul judecător sau o instanţă inferioară acesteia (cu aplicarea corespunzătoare a acestei norme în cazul procurorilor);

- nu sunt incidente nici alin. (2) sau (21) ale aceluiaşi articol, deoarece pârâţii nu au calităţile la care face referire expres şi limitativ textul de lege - judecători, procurori sau instanţe de judecată;

Nefiind aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 127 din C. proc. civ., s-a arătat că urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei exclusiv prin prisma prevederilor de drept comun în materie, respectiv a art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Nu în ultimul rând, contrar susţinerilor reclamanţilor, s-a reţinut că nu este vorba despre un caz de coparticipare procesuală activă care să atragă competenţa Tribunalului Vâlcea, prin raportare la reclamantul având calitatea de judecător, A. (cu privire la care sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) din C. proc. civ., ca urmare a calităţii de pârât a Tribunalului Alba).

Astfel, nu se poate reţine ipoteza unor obligaţii indivizibile sau a unor raporturi de solidaritate, iar drepturile pretinse de reclamanţi sunt distincte, fiecare dintre ei invocând un drept propriu, cuvenit în baza raportului său de muncă. Faptul că aceştia desfăşoară o activitate similară sau că sunt beneficiari ai unor drepturi salariale calculate potrivit aceleiaşi legi nu înseamnă că se poate discuta de o coparticipare procesuală activă obligatorie, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost invocată de reclamanţii având calitatea de procurori prin raportare la un reclamant având calitatea de judecător.

Prin sentinţa civilă nr. 1175/2020 din 27 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi, în baza art. 132 din C. proc. civ., s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Totodată, s-a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Vâlcea, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Tribunalul Alba a constatat că art. 127 alin. (3) C. proc. civ. prevede că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, prin urmare, şi în cazul parchetului. Aceasta, deoarece alin. (2) al textului de lege face referire la instituţia în sine, nu doar la judecători.

Întrucât alin. (2) se aplică în mod corespunzător, înseamnă că acesta este incident şi pentru parchetul de pe lângă instanţa de acelaşi grad sau superioară instanţei la care se judecă procesul. Transpunând acest text de lege la cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că sunt părţi Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, adică parchetul de pe lângă instanţa la care se judecă cauza şi cel de pe lângă instanţa superioară.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 6 noiembrie 2020.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă la 30 octombrie 2019, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Reclamanţii B., C., D., E., F., G. şi H. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, iar litigiul dedus judecăţii, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, are natura juridică a unui litigiu de muncă.

Conform art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din acelaşi act normativ, "dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit art. 127 alin. (3) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Având în vedere că art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. face referire şi la categoria profesională a procurorilor rezultă că obligaţia instituită de art. 127 alin. (1) din acelaşi act normativ subzistă şi în sarcina procurorului care are calitatea de reclamant într-un litigiu de competenţa materială şi teritorială a instanţei pe lângă care funcţionează parchetul la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Chiar dacă art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabileşte în materia litigiilor de muncă competenţa teritorială în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 127 alin. (1) raportat la art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., cele din urmă dispoziţii legale prevalează faţă de cele dintâi, în considerarea scopului pentru care au fost edictate, respectiv înlăturarea oricărui dubiu asupra imparţialităţii judecătorilor.

Altfel spus, dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., având caracter imperativ, derogă de la dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin raportare la aceste texte de lege, instanţa supremă constată că reclamanţii B., C., D., E., F., G. şi H. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia.

În aceste condiţii, sesizarea Tribunalului Vâlcea cu soluţionarea conflictului de muncă s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Aşadar, reclamanţii trebuiau să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa/parchetul la care îşi desfăşoară activitatea.

De vreme ce Curtea de Apel Piteşti, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Vâlcea, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Judecătoria Alba Iulia/Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, instanţă inferioară Tribunalului Alba, rezultă că Tribunalul Vâlcea este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.