Military pension recalculation appeal struck for loss of interest after appellate reversal of underlying judgment

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la:

- actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în valoare de 1450 RON, începând cu 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017;

- plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective;

- plata daunelor moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, începând cu data de 1 februarie 2017 până la data plăţii efective.

Tribunalul Suceava, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 386 din 16 iunie 2020, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins ca nefondată excepţia prematurităţii formulării acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a admis acţiunea având ca obiect "recalculare pensie", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; pârâta a fost obligată la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care nu include sporuri şi alte adaosuri, cu valorile stabilite, în mod succesiv, de H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, începând cu data de 01.02.2017 (cu 3 ani înainte de formularea cererii de chemare în judecată); pârâta a fost obligată la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflaţie şi asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 1 februarie 2017 şi până la data plăţii efective a drepturilor.

Împotriva acestei sentinţe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la data de 19 august 2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la data de 12 august 2020, sub nr. x/2020, petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în temeiul art. 450 din C. proc. civ., suspendarea executării sentinţei nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, până la soluţionarea căii de atac a apelului, declarată împotriva hotărârii indicate, în contradictoriu cu reclamantul A..

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin încheierea nr. 21 din 15 septembrie 2020, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării sentinţei nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, formulată de petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva acestei încheieri pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat recurs în cadrul căruia a reiterat motivele invocate în susţinerea cererii de suspendare provizorie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 9 octombrie 2020.

Astfel, în ceea ce priveşte plata cauţiunii, recurenta a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002. Faţă de aceste dispoziţii legale, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că este scutită de plata cauţiunii prevăzute la art. 450 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere calitatea sa de instituţie publică.

În ceea ce priveşte fondul cererii, recurenta a susţinut că dispoziţiile art. 450 din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanţei de apel o eventuală admitere a cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătoreşti definitive, la solicitarea părţii interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecinţe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

De asemenea, recurenta a solicitat instanţei de recurs să constate că în speţă cererea de suspendare a executării este justificată în raport de consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti.

Recurenta-pârâtă a menţionat că fondul bugetar destinat plăţii pensiilor militare de stat este limitat la previziunile existente la momentul aprobării acestuia, astfel încât instituţia se află în imposibilitate de a asigura diferenţele de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinţei fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plăţii în totalitate a diferenţelor de pensie rezultate din punerea în executare provizorie a sentinţei în cauză.

A mai arătat că în situaţia în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ar fi admise, consecinţa ar fi aceea că diferenţele de pensie plătite reclamantului trebuie să fie recuperate pe calea întoarcerii executării. Finalitatea acestui demers ar fi aceea că veniturile pensionarului militar, în cauză, ar fi poprite în cuantum legal, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii ar fi greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, recurenta consideră că la aprecierea proporţionalităţii măsurii solicitate instanţa ar trebui să reţină faptul că părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării. Prin urmare, o eventuală atingere a dreptului intimatului de a fi executată hotărârea nu poate fi considerată ca fiind gravă, întrucât acestuia nu i se cauzează o pagubă, în discuţie fiind vorba despre un drept pe care acesta urmează să îl dobândească, şi nu un drept vătămat care nu mai poate fi reparat.

S-a concluzionat în sensul că punerea în executare a sentinţei în discuţie riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Pentru aceste argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii nr. 21 din 15 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei nr. 386/16.06.2020 a Tribunalului Suceava.

Intimatul-reclamant B. nu a formulat întâmpinare.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia lipsei interesului recurentei-pârâte în soluţionarea recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecţia dreptului subiectiv civil sau a unor situaţii ocrotite de lege este acţiunea civilă.

Conform art. 29 din C. proc. civ. "acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei alte situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces".

Noţiunea de acţiune civilă trebuie interpretată extensiv, ca fiind ansamblul tuturor mijloacelor recunoscute de lege de realizare a dreptului la acţiune, instrument juridic prin intermediul căruia titularul dreptului poate porni procesul, se poate apăra şi demonstra afirmaţia din cuprinsul cererii. Sunt astfel de mijloace: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvenţională, excepţiile procesuale, cererile de probatorii, căile de atac, cererea de executare silită, contestaţia la executare silită, etc.

Articolul 32 alin. (1) din C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia întruneşte cumulativ cele 4 condiţii: capacitate procesuală, în condiţiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenţie şi justifică un interes; aceste condiţii trebuie îndeplinite nu numai la declanşarea acţiunii civile prin sesizarea instanţei cu cererea de chemare în judecată, ci şi pentru punerea în mişcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conţinutul acţiunii: excepţii, căii de atac, executare silită. Partea care promovează acţiunea şi/sau căile de atac este obligată să respecte condiţiile de exercitare ale acţiunii, după caz, ale căilor de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune şi constă în folosul practic material sau moral urmărit pentru a se justifica punerea în mişcare şi soluţionarea procedurii judiciare.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

În speţă, ultima condiţie nu este îndeplinită dat fiind faptul că recurenta-pârâtă nu mai are interes în susţinerea căii de atac promovate, prin care se urmărea suspendarea provizorie a executării sentinţei nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, până la soluţionarea căii de atac a apelului.

Aceasta, deoarece prin decizia nr. 666 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată; s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu sunt contrare deciziei pronunţate.

Aşadar, faţă de faptul că judecata apelului a fost finalizată la data de 20 octombrie 2020, prezentul recurs apare ca rămas fără interes, sancţiunea consacrată de jurisprudenţă fiind cea a respingerii căii de atac, întrucât excepţia lipsei de interes are caracter dirimant.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii nr. 21 din 15 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii nr. 21 din 15 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2021.