Jurisdictional conflict over challenge to alternative dispute resolution award; SAL decision classified as jurisdictional activity of first-instance court under C.Civ. Proc.

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, la data de 22.04.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. S.A. şi Centrul de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar anularea hotărârii pronunţate de CSALB din data de 25.07.2019 în dosarul nr. x/2019.

Judecătoria sectorului 1 prin sentinţa civilă nr. 6330/2020 din 30.09.2020 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În argumentarea acestei sentinţe, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015, hotărârea pronunţată de CSALB poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.

Instanţa a reţinut că textul de lege anterior menţionat nu stabileşte în mod expres instanţa competentă, fiind aplicabile regulile de drept comun prevăzute de art. 94-96 C. proc. civ.

Ulterior intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., instanţa de drept comun a devenit tribunalul, iar nu judecătoria. Astfel, potrivit art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., tribunalul judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

Totodată, judecătoria judecă în primă instanţă cererile având obiectele enumerate în special la art. 94 lit. a)-k) C. proc. civ., precum şi cereri date prin lege în competenţa sa. Or, contestarea hotărârii CSALB nu se încadrează în niciuna din categoriile anterior menţionate.

Văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenta unei instanţe de alt grad, Judecătoria Sectorului 1 a apreciat întemeiată excepţia invocată, motiv pentru care a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţiile Civile.

La data de 21.10.2020, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin sentinţa civilă nr. 297 pronunţată la data de 01.03.2021, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a dispus trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, în vigoare de la 07 septembrie 2015 creează cadrul legal, astfel încât reclamaţiile împotriva comercianţilor să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entităţilor care aplică proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor într-un mod independent, imparţial, transparent, eficace, rapid şi echitabil, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei.

Potrivit art. 5 al 1 Litigiile care intră sub incidenţa ordonanţei nr. 38/2015 şi care implică comercianţi care desfăşoară activităţi în România pot fi prezentate unei entităţi SAL care îndeplineşte cerinţele prevăzute de ordonanţă.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 38/2015, prin consumator se înţelege "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii".

Conform art. 1 alin. (3) din Regulamentul de organizare a Centrului de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Bancar şi de funcţionare a Colegiului de Coordonare, «Centrul SAL are misiunea de a organiza soluţionarea, prin proceduri SAL, a litigiilor dintre consumatori, astfel cum aceştia sunt definiţi prin art. 2 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată cu modificările şi completările ulterioare, şi comercianţii a căror activitate este reglementată, autorizată şi supravegheată/monitorizată de Banca Naţională a României, precum şi sucursalele comercianţilor ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României în domeniul bancar».

Potrivit art. 21 alin. (1) Pentru domeniul bancar se înfiinţează Centrul de soluţionare alternativă a litigiilor din sistemul bancar, denumit în continuare Centrul SAL, ca entitate juridică autonomă, neguvernamentală, apolitică, fără scop lucrativ, de interes public, cu personalitate juridică, în scopul asigurării accesului consumatorilor din domeniul bancar la soluţionarea, prin proceduri SAL, a litigiilor dintre aceştia şi comercianţii a căror activitate este reglementată, autorizată şi supravegheată/monitorizată de Banca Naţională a României, precum şi sucursalelor comercianţilor străini ce desfăşoară activităţi pe teritoriul României, în domeniul bancar. Sediul Centrului SAL este în municipiul Bucureşti.

Litigiile din domeniul bancar sunt soluţionate exclusiv prin proceduri SAL de Centrul SAL.

Potrivit art. 24 Soluţionarea litigiilor înaintate de către consumatori Centrului SAL este realizată de membrii Corpului conciliatorilor, conform regulilor de procedură adoptate de Centru.

Potrivit art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015, hotărârea pronunţată de CSALB poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.

Se reţine că textul de lege anterior menţionat nu stabileşte în mod expres instanţa competentă, însa trebuie avut in vedere ca hotărârea contestata a fost ca urmare a procedurii SAL ca urmare a înţelegerii părţilor ce echivalează cu compromise. In acest context hotărârea data este o hotărâre arbitrala care poate fi desfiinţata in condiţiile reglementate de art. 608-613 noul C. proc. civ.

Instanţa a apreciat că procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluţii este calificată drept procedură de arbitraj, organizată şi administrată de Centrul SAL, iar persoana desemnată să soluţioneze în această procedură dobândeşte calitatea de arbitru.

Potrivit art. 47 alin. (1) procedura arbitrală se finalizează prin pronunţarea sentinţei arbitrale.

Potrivit art. 58 din Regulile privind procedura SAL finalizată cu impunerea unei soluţii REPUBLICARE 1 aprobată conform Hotărârii din data de 13.07.2016 a Colegiului de Coordonare: Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare, promovată la Curtea de Apel Bucureşti pentru motivele prevăzute la art. 608 din C. proc. civ.

Având în vedere obiectul şi natura juridică a litigiului, tribunalul a constatat întemeiată excepţia necompetenţei materiale procesuale în soluţionarea prezentei, motiv pentru care a admis-o şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin sentinţa civilă nr. 67 din 19.04.2021, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi CENTRUL DE SOLUŢIONARE ALTERNATIVĂ A LITIGIILOR ÎN DOMENIUL BANCAR, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că entităţile SAL au activitate jurisdicţională în sensul tezei a II-a a art. 94 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că sunt învestite cu soluţionarea unor litigii dintre consumatori şi comercianţi.

Pe cale de consecinţă, curtea de apel a apreciat că instanţa de judecată competentă de care face vorbire art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015 este judecătoria.

În privinţa competenţei teritoriale, curtea de apel a avut în vedere prevederile art. 129 alin. (3) şi cele ale art. 130 alin. (3) C. proc. civ., şi constatând că pârâtul nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, dacă aprecia că aceasta este necompetentă teritorial, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sector 1 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat - în esenţă - desfiinţarea hotărârii pronunţate la data de 25.07.2019 de Centrul SAL în dosarul nr. x/2019.

Dispoziţiile art. 13 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi prevede că, în cazul în care părţile acceptă soluţia propusă, precum şi în cazul soluţiei impuse, entitatea SAL emite o hotărâre motivată, iar, în cazul în care părţile nu acceptă soluţia propusă, entitatea SAL emite o încheiere care cuprinde descrierea faptelor, soluţia propusă şi decizia părţilor; în cazul în care comerciantul nu acceptă soluţia propusă, entitatea SAL informează consumatorul, prin încheiere, despre căile de atac administrative, respectiv judiciare la care poate recurge pentru soluţionarea litigiului; hotărârea, respectiv încheierea se comunică părţilor în termen de 15 zile calendaristice de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării; acestea pot fi atacate la instanţa de judecată competentă.

Potrivit art. 94 pct. 2 C. proc. civ., căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, sunt de competenţa judecătoriei.

Sintagma "în cazurile prevăzute de lege" nu înseamnă că, în lipsa unei menţiuni exprese privitoare la competenţa judecătoriei - cerinţă pe care, de altfel, nu o conţine nici textul -, calea de atac s-ar îndrepta la tribunal. Aceasta deoarece, din art. 95 C. proc. civ., rezultă că tribunalul este instanţă de drept comun dacă prin lege nu se prevede competenţa unei alte instanţe numai în ceea ce priveşte judecata în primă instanţă.

Totodată se constată că acest text legal are în vedere două ipoteze, ambele fiind de competenţa judecătoriei: prima ipoteză are în vedere căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională, iar cea de-a doua are în vedere căile de atac împotriva hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicţională.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, prezenta ordonanţă creează cadrul legal, astfel încât reclamaţiile împotriva comercianţilor să poată fi prezentate voluntar de către consumatori entităţilor care aplică proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor într-un mod independent, imparţial, transparent, eficace, rapid şi echitabil, în scopul asigurării unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei.

Art. 2 alin. (1) din acest act normative prevede că ordonanţa se aplică procedurilor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor naţionale şi transfrontaliere izvorâte din contractele de vânzări sau din contractele de prestări de servicii încheiate între un comerciant care desfăşoară activităţi în România şi un consumator rezident în Uniunea Europeană prin intervenţia unei entităţi de soluţionare alternativă a litigiilor, care propune sau impune o soluţie şi care acţionează în România.

Potrivit art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 38/2015, litigiile care intră sub incidenţa prezentei ordonanţe şi care implică comercianţi care desfăşoară activităţi în România pot fi prezentate unei entităţi SAL care îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezenta ordonanţă.

Totodată, art. 10, art. 12 şi art. 13 din acest act normativ reglementează procedura prin care entităţile SAL pot impune o soluţie părţilor şi rezultatul procedurii SAL.

Având în vedere aceste prevederi legale, Înalta Curte apreciază că entităţile SAL au activitate jurisdicţională în sensul tezei a II-a a art. 94 pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că sunt învestite cu soluţionarea unor litigii dintre consumatori şi comercianţi, iar instanţa de judecată competentă de care face vorbire art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 38/2015 este judecătoria.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2021.