Validity of judicial fee payment at secondary registered office and refusal to treat as non-payment for annulment of appeal

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Sălaj, secţia civilă, sub nr. x/2017, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. obligarea acesteia la plata sumei de 39.900 euro, reprezentând contravaloarea următoarelor vehicule, pe care pârâta avea obligaţia de a le transporta din oraşul Jibou, jud. Sălaj, în Napoli, Italia conform CMR încheiat în Jibou, la data de 5 aprilie 2017 şi anume:

- Autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 5.000 euro);

- Autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 10.000 euro);

- autoutilitara marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 5.000 euro);

- Autoutilitara marea x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 5.000 euro);

- Autoturism marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 2.500 Euro);

- Autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 7.000 euro);

- Motocicleta marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 2.500 euro);

- Motocicleta marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 1.000 euro);

- Motocicleta marca x cu nr. de înmatriculare x (în valoare de 1.000 euro);

- Motocicleta marca x seria x (în valoare de 900 euro).

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata profitului nerealizat de către reclamanta, ca urmare a distrugerii celor 10 vehicule menţionate în cererea de chemare în judecată în cuantum de 24.550 euro, la plata sumei de 7.022 RON, reprezentând contravaloarea poliţelor de asigurare a vehiculelor şi la plata unei dobânzi legale aferente sumelor solicitate, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 şi următoarele din C. civ., art. 1480 din C. civ., Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), art. 1955 şi următoarele din C. civ.

Tribunalul Sălaj, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 1014 din 3 decembrie 2019, pronunţată de, în dosarul nr. x/2017, a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 21.200 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plăţii efective, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 24.550 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plăţii efective, contravaloarea profitului nerealizat, precum şi a sumei de 6.721 RON contravaloarea poliţelor de asigurare; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente acestor sume, calculate de la data introducerii acţiunii (25.07.2017) până la data plăţii efective despăgubirilor; pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 10.561 RON, reprezentând onorariul de avocat redus, onorariul de expert şi taxă judiciară de timbru corespunzător admiterii pretenţiilor reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe pârâta a formulat apel, solicitând admiterea acestuia şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, cu consecinţa respingerii pretenţiilor reclamantei din cererea introductivă şi cererea modificatoare.

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin decizia civilă nr. 312/2020 din 14 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a admis excepţia de netimbrare a apelului şi, în consecinţă a anulat ca netimbrat apelul declarat de către societatea B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1014 din 3 decembrie 2019 a Tribunalului Sălaj, care a fost păstrată în întregime.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de recurs invocate, recurenta-pârâtă a criticat decizia instanţei de apel din perspectiva faptului că aceasta a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării apelului şi a aplicat, în mod nelegal, sancţiunea nulităţii, anulând ca netimbrat apelul exercitat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru", al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social.

Pornind de la aceste dispoziţii legale instanţa învestită cu soluţionarea apelului a efectuat o comparaţie între acestea şi sancţiunea anulării prevăzută de art. 197 şi art. 480 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă a relevat faptul că taxa judiciară de timbru aferentă apelului a fost plătită dintr-o simplă eroare în contul unităţii administrativ-teritoriale a Municipiului Ciorogârla, judeţul Ilfov, şi nu în contul unităţii administrativ-teritoriale a Municipiului Târgovişte, acolo unde îşi are sediul social.

A susţinut faptul că în cuprinsul art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013 nu este prevăzută nicio sancţiune pentru ipoteza în care se plăteşte, în mod greşit, taxa judiciară de timbru în contul unei alte unităţi administrativ-teritoriale.

De asemenea, a arătat că nici celelalte articole relevante din această lege specială nu prevăd o sancţiune pentru situaţia din speţă.

Recurenta consideră că instanţa a procedat la o analogie a sancţiunii prevăzute de art. 197 din C. proc. civ., aplicând-o, în mod greşit, situaţiei din cauza de faţă, în condiţiile în care această sancţiune se aplică pentru lipsa timbrării ori timbrarea insuficientă.

În opinia recurentei-pârâte, extinderea unei norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică încalcă principiul legalităţii procesului civil şi atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

Totodată, recurenta a apreciat că este incident motivul de casare referitor la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, întrucât instanţa de apel a procedat la crearea unei norme juridice pe care a aplicat-o în speţă.

Mai exact, recurenta a susţinut faptul că instanţa învestită cu soluţionarea apelului a creat o sancţiune pentru plata eronată a taxei judiciare de timbru în contul altei unităţi administrativ-teritoriale, echivalând-o cu sancţiunea anulării ca urmare a netimbrării.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului.

La data de 2 octombrie 2020 recurenta-pârâtă, prin avocat C. a depus la dosar cerere completatoare la recursul formulat .

În cuprinsul acestei cereri s-a invocat faptul că taxa judiciară de timbru stabilită în faza procesuală a apelului a fost achitată în mod legal la sediul social secundar al societăţii. S-a arătat că societatea B. S.R.L. are sediul secundar în satul Ciorogârla, judeţul Ilfov, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor nr. 4 din 27.01.2020.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare în cauză.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2021 s-a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din data de 13 mai 2021 a fost admis în principiu recursurile şi s-a acordat termen la data de 17 iunie 2021 pentru judecata pe fond.

Înalta Curte, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în raport de criticile formulate constată că recursul este fondat în limitele şi pentru raţiunile ce urmează:

Obligaţia de a plăti taxa de timbru pentru acţiunile în justiţie este stabilită cu valoare de regulă prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 40 din O.U.G. nr. 80/2013: Taxele judiciare de timbru se plătesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on-line, într-un cont distinct de venituri al bugetului local "Taxe judiciare de timbru şi alte taxe de timbru", al unităţii administrativ teritoriale în care persoana fizică are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, în care persoana juridică are sediul social.

Pe de altă parte, sancţiunea netimbrării unei cereri de chemare în judecată este explicit stabilită prin art. 197 din C. proc. civ. în sensul că "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

În lumina normelor juridice menţionate, concluzia care se impune este aceea că achitarea taxei judiciare de timbru constituie o condiţie care interesează însăşi legalitatea şi limitele învestirii instanţei spre a soluţiona raportul juridic litigios, plata acestei taxe impunându-se a se efectua - ca regulă - anticipat soluţionării litigiului (după ce instanţa a procedat la înştiinţarea părţii ce o datorează despre cuantumul ei).

Raportat la aceste exigenţe legale şi la caracterul imperativ al normelor care le instituie, trebuie reţinut că, în cauză recurenta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii, astfel cum i-a fost pus în vedere de către instanţa de apel, însă achitarea taxei judiciare de timbru a fost efectuată la sediul secundar al societăţii, respectiv la Primăria comunei Ciorogârla, Judeţul Ilfov.

Potrivit certificatului constatator emis de O.N.R.C. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa la data de 30 ianuarie 2020, depus la dosar - fila x, se constată că recurenta B. S.R.L. a înregistrat modificările survenite faţă de declaraţia pe propria răspundere, în sensul că îşi desfăşoară activitatea şi la sediul secundar din sat Ciorogârla, Comuna Ciorogârla, strada x, nr. 57, Judeţ Ilfov (punct de lucru).

Astfel fiind, Înalta Curte reţine că taxa judiciară de timbru aferentă apelului, a fost legal achitată reţinându-se că efectuarea plăţii taxei judiciare de timbru la sediul secundar, nu constituie o cauză de nulitate a actului juridic al plăţii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., urmează să admită recursul, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 312/2020 din 14 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2021.