Cargo insurance exclusion for intact-sealed containers: contradiction principle violation and interpretation of "breaking" versus fraud in theft claims

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2013, din data de 6 decembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.A. Bârlad a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 207.772,41 USD sau a echivalentului în RON de la data plăţii efective, reprezentând suma asigurată prin poliţa de asigurare de bunuri pe timpul transportului, seria x nr. x din 18 octombrie 2011 şi la plata daunelor moratorii care se cuvin reclamantei pentru neexecutarea culpabilă de către pârâtă a obligaţiei de despăgubire, calculate, în absenţa convenţiei părţilor, la nivelul dobânzii legale.

I. Primul ciclu procesual.

B. Hotărârea primei instanţe.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1183 din 19 noiembrie 2014 Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 207.772,41 USD, în echivalent în RON la data achitării, cu titlu de despăgubiri, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume, începând cu data de 12 decembrie 2012 până la plata efectivă a debitului principal, a respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.661 RON.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., prin S.C. C. S.A. - Regiunea Iaşi.

D. Hotărârea instanţei de apel.

4. Prin decizia civilă nr. 764 din 6 noiembrie 2017 Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins ca nefondat apelul.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

5. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A. prin C. S.A. - Regiunea Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 8 C. proc. civ.

F. Hotărârea pronunţată de către instanţa de recurs.

6. Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a admis recursul prin decizia nr. 1126 din 21 mai 2019, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

7. Pentru a pronunţa astfel, instanţa de recurs a apreciat că în baza rolului activ consacrat prin dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. şi faţă de caracterul devolutiv al apelului, instanţa de apel trebuia să verifice incidenţa cazului de excludere a răspunderii asigurătorului prevăzut de art. 3.1 paragraful (x) Condiţii de Asigurare "A"/terestru, invocat prin motivele de apel de către apelanta-pârâtă.

A considerat instanţa de recurs că se impune reexaminarea cauzei, pentru a se stabili în ce măsură operează cazul de excludere a răspunderii asigurătorului şi în cazul prevăzut de art. 3.1 paragraful (x), ce vizează ipoteza în care există pierderi de bunuri din container atunci când sigiliile acesteia au rămas intacte deoarece instanţa de apel nu a efectuat această analiză, încălcând, din această perspectivă, efectul devolutiv al căii de atac.

II. Cel de-al doilea ciclu procesual.

G. Hotărârea instanţei de apel.

8. În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă sub nr. x/2013*.

9. Prin decizia civilă nr. 702 din 2 decembrie 2019 Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a admis apelul formulat de către pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1183/2014, pronunţată de Tribunalul Vaslui la data de 19 noiembrie 2014, pe care a schimbat-o în tot, respingând cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta S.C. A. S.A. şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 11.798 RON, suportate în apel şi în recurs.

10. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că sentinţa nr. 1183 din 19 noiembrie 2014 a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 alin. (1) C. civ., potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante, sens în care a constatat că la art. 3.1 lit. (x) din Condiţia de Asigurare "A"/terestru s-a prevăzut că asigurarea nu acoperă lipsurile de bunuri din mijlocul de transport/container cu sigiliu sau alte mijloace de închidere/securizare intacte.

În privinţa situaţiei de fapt instanţa de apel a reţinut că aceasta a fost lămurită de către instanţa penală în cadrul procedurii specifice derulate în cadrul dosarului penal nr. x/2012 al Tribunalului Constanţa, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 411 din 11 noiembrie 2015, definitivă prin respingerea apelului.

Astfel, a arătat instanţa de apel, instanţa penală a stabilit că inculpaţii, pe traseul până la predarea şi aplicarea sigiliului în portul Constanţa, au operat asupra uşilor containerului, fără a afecta sigiliile aplicate până la acel moment, şi au înlocuit cei 28 de paleţi cu rulmenţi cu saci de nisip.

Circumstanţele de fapt au fost încadrate în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi 5 C. pen. ce încriminează "înşelăciunea", instanţa penală stabilind cu autoritate de lucru judecat pentru instanţa civilă (art. 28 alin. (1) C. proc. pen.) că fapta vătămătoare este cea de "înşelăciune".

În aceste condiţii, în care cantitatea de rulmenţi a dispărut din interiorul containerului fără ca sigiliile sau mecanismele de închidere să fi fost deteriorate, înlăturate sau modificate, a apreciat instanţa de apel că este incident cazul de excludere precizat de părţi la art. 3.1 (x) din Condiţia de Asigurare "A"/terestru, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 207.772,41 USD, reprezentând suma asigurată prin poliţa de asigurare seria x nr. x din 18 octombrie 2011, fiind lipsită de fundament legal.

H. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

11. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.A. Bârlad, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

12. În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că deşi Înalta Curte a trimis cauza în rejudecare pentru cercetarea motivelor de apel, instanţa de apel a făcut o analiză superficială, fără a interpreta în profunzime situaţia de fapt şi de drept dedusă judecăţii, admiţând cu lejeritate modul de interpretare, personal şi de rea-credinţă al pârâtei C. S.A. relativ la chestiunea litigantă a scoaterii bunurilor din proprietatea recurentei-reclamante.

13. A mai susţinut recurenta-reclamantă că instanţa penală nu a putut aplica o condamnare pentru furt întrucât reclamanta şi-a dat consimţământul pe cale convenţională pentru transportul bunurilor în port şi a reţinut că fapta săvârşită se încadrează la infracţiunea de înşelăciune, dar, totodată, a reţinut şi o complexitate a faptei mai presus de cea a furtului, însuşirea pe nedrept a bunurilor de către făptuitori fiind o certitudine.

14. Aşadar, a arătat recurenta-reclamantă, nu încadrarea la săvârşirea uneia dintre aceste infracţiuni ţine de fundamentul pretenţiilor reclamantei la plata despăgubirilor, ci urmarea imediată, constând în deposedarea de cele 17 tone de rulmenţi, care reprezintă chiar riscul asigurat prin contract, şi faptul că operarea asupra uşilor, atâta timp cât a permis sustragerea unei cantităţi atât de mari de bunuri, face ca respectivul container să nu se califice, conform condiţiilor de la clauza 3.1 lit. (x), ca "mijloc de închidere/securizare intact".

15. Recurenta-reclamantă a mai subliniat faptul că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că ne aflăm în prezenţa unui contract de asigurare care este un contract de adeziune, astfel încât posibilitatea recurentei de negociere a clauzelor în acest contract a fost nulă, asigurătorul dorind să îşi limiteze răspunderea.

Contrar celor afirmate de către instanţa de apel, arată recurenta, instanţa de apel nu a ţinut seama şi nu a analizat în profunzime voinţa reală a părţilor exprimată în cadrul contractului de asigurare, ci chiar i-a limitat reclamantei dreptul de a interpreta sensul clauzelor contractuale şi al termenilor statuaţi în contract, astfel încât recurenta se regăseşte în imposibilitatea de a stabili care este sensul sintagmei "lipsa de bunuri" din clauza 3.1 (x) din Condiţia de Asigurare "A"/terestru.

16. În acest sens, susţine recurenta-reclamantă, interpretarea clauzei echivoce trebuie să se facă în favoarea asiguratului.

În speţă, lipsa de bunuri poate surveni atât în urma unui furt, cât şi a unui tâlhării, înşelăciuni sau unor alte infracţiuni care aduc atingere patrimoniului, clauza din contractul de asigurare fiind susceptibilă de mai multe interpretări, iar termenii nu sunt suficient de clari, ambiguitatea clauzei prestabilite de asigurător în cadrul contractului de adeziune, antrenând răspunderea asigurătorului în favoarea asiguratului, aspecte ignorate de către instanţa de apel care a realizat o analiză superficială a situaţiei de fapt şi de drept.

17. Prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a dat dovadă de lipsă de imparţialitate atunci când, potrivit încheierii din 21 octombrie 2019, data la care au avut loc dezbaterile care au stat la baza pronunţării instanţei de apel, instanţa, dând cuvântul reprezentantului reclamantei, a întrerupt apărările acestuia referitoare la furtul bunurilor din container, ţinând să precizeze că nu este vorba despre furt şi nemaipermiţând continuare ideii.

Instanţa de apel, a arătat recurenta, a manifestat astfel o opinie formulată a priori, arătându-şi intenţia de a desfiinţa raţiunea pe care se întemeiază motivarea de fapt a litigiului, cauzând o vătămare reclamantei-recurente prin simplul fapt că instanţa a arătat în timpul dezbaterilor că exclude ipoteza furtului nu ca infracţiune, ci ca act de deposedare, şi s-a pronunţat în consecinţă.

18. Instanţa de apel, a mai arătat recurenta-reclamantă, nu a respectat procedura în cazul dezbaterilor, având în vedere că instanţa trebuie să asigure contradictorialitatea dezbaterilor, însă între părţi, nu între una dintre părţi şi instanţă.

I. Apărările intimatei-pârâte.

19. Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a depus întâmpinare, solicitând anularea recursului ca nemotivat şi, în măsura în care se va aprecia că recursul este motivat, respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea hotărârii atacate, întrucât recurenta nu a invocat motive veritabile de recurs, ci apărări de fond care vizează temeinicia hotărârii, nu legalitatea acesteia.

20. Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

J. Considerentele instanţei de recurs.

21. Înalta Curte a dispus întocmirea raportului prevăzut de dispoziţiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., acesta fiind întocmit şi comunicat părţilor.

22. Prin încheierea din 18 martie 2021 Înalta Curte a respins excepţia invocată de către intimata-pârâtă, a nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul.

23. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile şi apărările formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed.

24. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este fondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea hotărârii se poate cere pentru motivul de nelegalitate constând în aceea că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Dispoziţiile de la pct. 5 constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură, acest motiv de recurs incluzând toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, altele decât cele prevăzute la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

25. În această ipoteză se încadrează şi nerespectarea principiului contradictorialităţii, rezultată din respingerea susţinerilor reclamantei de către instanţa de apel care, potrivit aspectelor rezultate din analiza celor consemnate în şedinţa publică de la 21 octombrie 2019, cuprinse în încheierea redactată, a oprit cuvântul apărătorului reclamantei, suprimându-i susţinerile pentru motivul că în hotărârile penale s-a reţinut infracţiunea de "înşelăciune" şi nu cea de "furt prin efracţie", astfel încât, în opinia instanţei de apel, reclamanta nu putea avea un alt punct de vedere care să îi susţină apărarea.

26. Înalta Curte aminteşte că principiul contradictorialităţii, reglementat de dispoziţiile art. 14 C. proc. civ., este o componentă a dreptului la apărare, fără de care procesul echitabil ar fi un deziderat imposibil de atins.

Pentru a le fi asigurat dreptul la apărare, părţile trebuie să-şi cunoască reciproc argumentele, instanţa fiind datoare să pună în discuţia părţilor atât argumentele invocate de acestea, cât şi chestiunile de fapt sau de drept invocate din oficiu de către instanţa de judecată.

Art. 14 alin. (3) teza I conţine un element inedit, şi anume că părţile au obligaţia de a expune situaţia de fapt la care se referă pretenţiile şi apărările lor, în mod corect şi complet, fără a denatura sau a omite faptele care le sunt cunoscute.

Teza a II-a de la alin. (3) al art. 14 C. proc. civ., dă dreptul părţilor de a prezenta un punct de vedere în legătură cu orice aspect de fapt invocat de partea potrivnică.

27. În lumina acestor prevederi legale precitate, cu atât mai nelegală apare măsura instanţei de apel de a întrerupe apărarea reprezentantului reclamantei referitoare la furtul bunurilor din container, cu motivaţia că în cauză nu este vorba despre furt, fără a-i mai permite acestuia continuarea susţinerilor, cu atât mai mult cu cât partea adversă, pârâta apelantă C. S.A. a apreciat expres în motivarea apelului (F. x/dosar apel primul ciclu procesual) că:

"este de necontestat şi probat că întreaga cantitate de rulmenţi a fost furată şi înlocuită, în containerul în care fusese încadrată, cu saci de nisip de aceeaşi greutate totală, însă nu s-a dovedit că furtul s-a săvârşit prin efracţie, întrucât sigiliile aplicate de reclamantă au fost intacte".

În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a încălcat principiul contradictorialităţii, nedându-i posibilitatea reclamantei de a se exprima cu privire la orice element care avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii, hotărârea astfel pronunţată fiind afectată de nulitate.

28. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevede casarea hotărârii atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, critică incorecta analiză şi interpretare a voinţei reale a părţilor din perspectiva forţei obligatorii a contractelor şi a regulilor de interpretare a clauzelor acestora reglementate de art. 1270, 1266, 1268 alin. (2) şi art. 1269 alin. (2) C. civ.

Din această perspectivă, recurenta-reclamantă a criticat faptul că instanţa de apel nu a lămurit înţelesul sintagmei "lipsurile de bunuri" din clauza de excludere 3.1 (x) din Condiţia de Asigurare "A"/terestru, nerăspunzând astfel nici problemei ridicate prin decizia de casare nr. 1126 din 26 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de a stabili în ce măsură operează cazul de excludere a răspunderii asigurătorului şi în cazul prevăzut de art. 3.1 paragraful (x), ce vizează ipoteza în care există pierderi de bunuri din container atunci când sigiliile acestuia au rămas intacte.

29. Înalta Curte constată că, într-adevăr, conform clauzei stipulate la art. 2.1 din Condiţia de Asigurare "A"/terestru, asigurarea încheiată "acoperă toate riscurile de pierdere sau de avariere a bunului asigurat", cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 3.1, pentru care şi paragraful (x) care vizează "lipsurile de bunuri din mijlocul de transport/container cu sigiliu şi/sau alte mijloace de închidere/securizare intacte.

30. Pentru lămurirea acestui obiectiv, astfel cum s-a dispus prin hotărârea de casare, nu era însă suficient ca instanţa de apel să reţină doar că infracţiunea săvârşită, potrivit hotărârilor penale, era de "înşelăciune" şi că instanţa penală nu a făcut referire la "furtul prin efracţie", ci să analizeze dacă modul de operare, de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune care a condus la păgubirea reclamantei prin sustragerea bunurilor nu era absorbit de conţinutul acestei infracţiuni, în condiţiile în care instanţa penală a reţinut că acesta "… denotă o periculozitate şi o specializare deosebită …". (sentinţa penală nr. 111 din 11 noiembrie 2015 a Tribunalului Constanţa).

31. Pe de altă parte, instanţa de apel a ignorat faptul că ruperea unui sigiliu nu constituie efracţie, pentru ca făptuitorul să ajungă la bunul vizat, deoarece sigiliul are numai menirea de a servi ca dovadă că nicio persoană nu a pătruns în acel loc, însă, în acelaşi timp, sigiliul nu reprezintă o piedică a cărei înlăturare necesită din partea făptuitorului un efort suplimentar. Fapta poate constitui însă infracţiunea de rupere de sigilii care nu face obiectul vreunei clauze de excludere a răspunderii asiguratului, clauza de la art. 3.1 paragraf (x) referindu-se la lipsurile de bunuri din container cu sigiliu.

32. În acest context, în care pârâta/apelantă C. S.A. se prevala de faptul că sigiliile nu au fost distruse, dar recunoştea că bunurile au fost sustrase, furate, fără a ne regăsi în prezenţa unei efracţii, instanţa de apel trebuia să lămurească legătura (existentă sau nu) dintre clauza care stipula răspunderea asiguratului numai pentru pierderea bunurilor prin furt săvârşit prin efracţie şi sustragerea bunurilor fără ruperea sigiliilor, după cum trebuia să lămurească şi la ce anume se referea efracţia, în înţelesul convenţiei părţilor, atâta timp cât efracţia poate consta şi în înlăturarea unor dispozitive de închidere exterioare şi interioare fără comiterea unor distrugeri, degradări, cum ar fi, de exemplu, demontarea unei uşi, ferestre, portiera de la autoturism pentru a sustrage bunuri.

33. Această lămurire se impunea cu atât mai mult cu cât instanţa penală a reţinut că "Din coroborarea datelor şi a modului de apărare rezultă fără dubii că inculpaţii pe traseul până la predarea şi aplicarea sigiliilor în portul Constanţa au operat asupra uşilor containerului fără a afecta sigiliile aplicate până la acel moment şi au înlocuit cei 28 de paleţi cu rulmenţi cu saci de nisip de o greutate aproximativ legală", aspect ce denotă tocmai "periculozitatea şi specializarea deosebită" a inculpaţilor.

34. Instanţa penală a mai reţinut şi săvârşirea de "înşelăciune" raportat la existenţa unei convenţii între reclamantă şi inculpaţi, aceştia fiind angajaţi ai firmei de transport care trebuia să transporte mărfurile în portul Constanţa, în baza contractului de transport încheiat cu reclamanta, şi un raportat strict la conţinutul infracţiunii de înşelăciune, caz în care instanţa de apel putea efectua o analiză în abstracto prin raportare la norma de încriminare şi să constate dacă în infracţiunea de înşelăciune nu sunt întrunite şi elemente constitutive de infracţiunea de furt prin efracţie, întrucât persoana vătămată a pierdut proprietatea bunurilor prin transmiterea acestora către infractori în urma raporturilor contractuale de transport, infractorii însuşindu-şi bunurile fără consimţământul reclamantei, "…numai la adăpostul unor astfel de contracte de camionare …", după cum a reţinut instanţa penală.

35. S-a mai reţinut de către instanţa penală că scopul desfăşurării activităţii infracţionale a fost "însuşirea (…) bunurilor transportate", iar inculpaţii D., E. şi F. au fost condamnaţi nu numai pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune care antrena efectuarea unei pedepse de 8 ani închisoare, ci şi pentru săvârşirea infracţiunii de constituire, aderare, coordonare, grup infracţional, furt calificat, contrabandă, spălare de bani, pedeapsa cea mai grea aplicată fiind cea pentru înşelăciune, urmare a contopirii pedepselor.

36. Prin urmare, instanţa de trimitere nu a răspuns obiectivului trasat prin decizia de casare, în sensul efectuării unei reale verificări a incidenţei cazului de excludere a răspunderii asiguratorului prevăzut de art. 3.1 paragraf (x) Condiţia de Asigurare "A"/terestru, ci a îmbrăţişat de plano susţinerile pârâtei-apelante, constatând doar că instanţa penală a reţinut infracţiunea de înşelăciune şi nu infracţiunea de furt, fără a săvârşi o reală cercetare judecătorească în cadrul căii de atac devolutive a apelului cu privire la problematica complexă rezultată din cele mai sus învederate. Din motivarea mai puţin decât sumară a hotărârii nu rezultă, astfel cum arată recurenta-reclamantă, dacă înşelăciunea nu este o infracţiune care surclasează furtul ca gravitate (a se vedea şi pedepsele aplicate) şi care a absorbit elementele infracţiunii de furt prin efracţie (instanţa penală reţinând şi săvârşirea infracţiunii de furt calificat) şi dacă, faţă de toate aceste elemente, fiind dovedită fără dubii producerea riscului asigurat, respectiv dauna totală, prin sustragerea frauduloasă a bunurilor, mai este sau nu incident cazul de limitare/excludere a răspunderii asiguratorului.

37. Susţinerile recurentei-reclamante sunt astfel întemeiate şi probează nelegalitatea hotărârii atacate, şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

38. Cum prioritar este însă motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a cărui incidenţă atrage sancţiunea nulităţii hotărârii atacate, Înalta Curte consideră că în rejudecare instanţa de apel trebuie să reexamineze cauza sub toate aspectele mai sus învederate pentru a putea da un răspuns logico-juridic, nedubitativ, la problema incidenţei cauzei prevăzute de art. 3.1 paragraf (x) Condiţia de Asigurare "A"/terestru în cauza pendinte.

39. Având în vedere considerentele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., (astfel cum era în vigoare la data începerii procesului), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de reclamanta-recurentă S.C. RxxULEMNŢI S.A. Bârlad împotriva deciziei nr. 702 din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 702/2019 din 2 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 27 mai 2021.