Jurisdictional conflict over pension recalculation claim against employer court: mandatory transfer to neighboring appellate district under Art. 127 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 9 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Iaşi, a solicitat instanţei să oblige pârâtul la emiterea, în termen de 30 de zile, a unei adeverinţe pentru recalcularea pensiei de serviciu a judecătorilor şi procurorilor conform Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 242/2018, care să includă în venitul brut creşterile salariale dobândite în temeiul hotărârilor judecătoreşti menţionate în acţiune, respectiv diferenţa dintre drepturile salariale calculate potrivit nr. ctr. 6-13 de la lit. A) din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 în funcţia pe care a deţinut-o şi drepturile salariale încasate efectiv, începând cu ultima lună de activitate, înainte de data pensionării (septembrie 2019) şi care să cuprindă şi valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON, şi la plata daunelor cominatorii de câte 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi ale art. 85 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prevederile art. 7 alin. (1), (2) şi 3 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 şi Decizia nr. 23 din 29 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pârâtul Tribunalul Iaşi a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea prezentei cauze, raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., ale Decizie Curţii Constituţionale nr. 290 din 26 aprilie 2018 şi la calitatea acestuia de pârât în prezenta cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 1188/2020 din 15 septembrie 2020, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Galaţi.

În esenţă, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a reţinut că reclamanta a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Iaşi, acesta din urmă având calitatea de pârât în cauză. În temeiul prevederilor art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 C. proc. civ., în conformitate cu care, în situaţia în care un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau dacă instanţa de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, se va sesiza una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa respectivă, s-a apreciat că este competent în soluţionarea cauzei Tribunalul Galaţi.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Galaţi.

La termenul de judecată de la 2 decembrie 2020, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 1154 din 16 decembrie 2020, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

În esenţă, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a reţinut că în cuprinsul art. 127 alin. (1) şi alin. (2)1 C. proc. civ. legiuitorul foloseşte sintagma "poate sesiza" şi defineşte astfel un caz de competenţă teritorială alternativă sau facultativă, iar reclamantul are alegerea între două instanţe deopotrivă competente. Întrucât reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Iaşi, s-a apreciat că aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Galaţi competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu un litigiu de muncă, având ca obiect drepturi de asigurări sociale, solicitate de reclamantă, fost judecător la Tribunalul Iaşi, care este instanţa iniţial sesizată cu soluţionarea cauzei şi deţine şi calitatea de pârât.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, instanţa supremă va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţii legale care reglementează competenţa facultativă de soluţionare a litigiilor în care părţile au calitatea de judecător sau de instanţă de judecată, fie că sunt reclamanţi sau pârâţi.

În conformitate cu aceste dispoziţii legale, în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau împotriva unei instanţe de judecată, competenţa de soluţionare aparţine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Astfel cum a statuat Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, competenţa facultativă are caracter de noutate în legislaţia procesual civilă, neregăsindu-se în C. proc. civ. din 1865. Prin reglementarea acesteia s-a urmărit crearea unui mecanism mai simplu, mai eficient şi mai energic decât cel al strămutării procesului civil (la care se putea apela în temeiul vechii reglementări), legea creând un drept al părţii de a proceda la alegerea unei alte instanţe pentru soluţionarea cauzei, fără să mai fie necesară sesizarea unei instanţe superioare spre a se pronunţa asupra cererii de strămutare. Prevederile art. 127 C. proc. civ. au drept scop asigurarea climatului de imparţialitate şi de obiectivitate necesar soluţionării cauzelor în conformitate cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul părţii la "o instanţă independentă şi imparţială".

Prin dispozitivul aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale s-a stabilit că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. sunt constituţionale în măsura în care privesc şi instanţa de judecată în calitate de parte reclamantă/pârâtă, soluţie care a fost reflectată în alin. (2)1 al art. 127 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

În prezenta cauză, în calitate de pârât a fost chemat Tribunalul Iaşi, astfel că instanţa competentă să judece cauza se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.

În temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Galaţi, instanţă judecătorească de acelaşi grad cu Tribunalul Iaşi, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, învecinată Curţii de Apel Iaşi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.