Territorial jurisdiction for insolvency proceedings under recent change of registered office

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 23 aprilie 2020, sub nr. x/2020, A. S.A., în calitate de creditoare, a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei B. S.R.L., motivat de faptul că aceasta datorează suma de 2.201.002,36 RON, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă. În drept, cererea s-a întemeiat pe Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Pârâta debitoare B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei generale a instanţelor de judecată, excepţia necompetenţei instanţelor de judecată româneşti şi excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa civilă nr. 288 din 15 septembrie 2020, tribunalul a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă. În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă "…este de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei", iar din certificatul constatator, depus la dosarul cauzei rezultă că, din luna februarie 2020, sediul social al debitoarei B. S.R.L. se află la adresa din Bucureşti, str. x, cam. 3.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă.

La termenul de judecată de la 2 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin încheierea din 2 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2014, instanţa competentă în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei este tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul social/profesional al debitorului, cu care figurează acesta în registrul comerţului, pe o perioadă de cel puţin 6 luni anterioare depunerii cererii introductive. Având în vedere că pârâta debitoare a avut sediul social în judeţul Suceava până la 4 februarie 2020, ulterior schimbându-şi sediul social în Municipiul Bucureşti, iar cererea a fost depusă la 23 aprilie 2020, s-a apreciat că este competent Tribunalul Suceava.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Suceava competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, respectiv Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Nici una din cele două instanţe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Instanţa supremă reţine că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei creditoare A. S.A. prin care aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la pârâta debitoare B. S.R.L.

În ceea ce priveşte instanţa competentă din punct de vedere teritorial, se reţine că în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cererile prin care se solicită deschiderea procedurii insolvenţei sunt de competenţa secţiei specializate a tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.

Alin. (2) al art. 41 din aceeaşi lege explicitează noţiunea de sediu social, arătând că norma legală se referă la sediul cu care debitoarea figurează în registrul comerţului, iar în cazul în care acest sediu a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, se va avea în vedere sediul social cu care debitoarea figura la registrul comerţului înainte de schimbare.

În cauză se constată că cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 a fost depusă la 23 aprilie 2020, că, în conformitate cu certificatul constatator depus la dosar, pârâta debitoare şi-a schimbat sediul social în Municipiul Bucureşti începând cu 4 februarie 2020, iar înainte de această modificare a avut sediul social în jud. Suceava. Ca urmare, pârâta debitoare a avut sediul social în Municipiul Bucureşti mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.