Cassation appeal annulled for failure to substantiate statutory illegality grounds regarding res judicata in tortious bank liability

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23 mai 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 4.000.000 USD reprezentând contravaloarea biletului la ordin scadent la 9 august 2004 beneficiar A., cât şi a dobânzii legale de 6%/an aferente acestei sume începând cu data de 9 august 2004 până la data plăţii efective, pentru repararea prejudiciului creat prin neintroducerea la plată de către pârâtă a biletului la ordin.

Prin sentinţa civilă nr. 3861 din 21 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca existând autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că între reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. şi Banca Naţională a României a mai existat un litigiu pe rolul instanţelor judecătoreşti, ce a format obiectul dosarului nr. x/2007, soluţionat definitiv şi irevocabil.

În acest dosar, A. a formulat o acţiune întemeiată pe prevederile art. 998-999 şi 1000 alin. (3) C. civ. de la 1864 (răspundere civilă delictuală) solicitând repararea prejudiciului pretins a fi fost cauzat de către B. prin neintroducerea la plată a Biletului la ordin emis la data de 04.12.2003 de către C., în valoare de 4.000.000 USD, totodată reţinându-se că litigiul respectiv a parcurs trei cicluri procesuale.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat şi trimiterea cauzei instanţei de fond spre soluţionare.

În apel, apelanta-reclamantă a formulat chemare în garanţie împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar D. - cerere de intervenţie în interes propriu.

Prin încheierea din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a suspendat judecata apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3861 din 21 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă până la soluţionarea recursului declarat, în şedinţă publică, de apelanta S.C. A. S.R.L. şi de terţul intervenient D. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019, prin care instanţa a respins ca inadmisibile cererea de intervenţie principală formulată de terţul intervenient D. şi cererea de chemare în garanţie împotriva Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice formulată de apelanta S.C. A. S.R.L..

Prin cererile depuse, la dosar, atât apelanta-reclamantă cât şi intervenientul în interes propriu au învederat instanţei că renunţă la calea de atac declarată împotriva încheierii din 27 noiembrie 2019.

Prin decizia civilă nr. 32/A din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3861 din 21 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. şi D. au declarat recurs.

Motivele de casare

Prin memoriul de recurs, recurenţii au solicitat, admiterea recursului şi, pe cale de consecinţă:

În principal, raportat la art. 314 C. proc. civ., casarea deciziei atacate, menţinerea cauzei spre rejudecare, admiterea apelului declarat de către S.C. A. S.R.L. şi D. şi admiterea în întregime a cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În subsidiar, raportat la art. 313 şi 312 alin. (3) C. proc. civ., solicită casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Temeiul de drept: cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 si 8 C. proc. civ. de la 1865, dar şi pe art. 488 alin. pct. 5 şi 6 C. proc. civ., care în opinia recurenţilor au fost greşit analizate şi soluţionate de către prima instanţa şi instanţa de apel.

În continuare, recurenţii redau parcursul procesual al prezentei cauze cu referire şi la litigiul anterior.

Recurenţii arată că în prezenta cauză îşi întemeiază cererea pe răspunderea civila delictuala a băncii B., ce se face vinovata de fapta ilicită cu vinovăţie împotriva reclamantei A., faptă rămasă definitivă şi irevocabilă, în conformitate cu art. 1349, 1357 şi 1350 C. civ. şi art. 998, 1000 alin. (3) C. civ. de la 1864, art. 44 alin. (1), (2) din Constituţia României.

De asemenea, existenţa prejudiciului se întemeiază si pe prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, cât şi pe prevederile art. 11 şi art. 20 alin. (2), în conformitate cu care Convenţia CEDO face parte din dreptul intern şi se aplică cu prioritate atunci când conţine dispoziţii mai favorabile.

În continuare, recurenţii prezintă condiţiile răspunderii civile delictuale.

În cadrul prezentării succinte a motivelor de recurs, recurenţii susţin că instanţa a apreciat eronat examinarea articolelor din CEDO susţinând în mod greşit că "articolele CEDO nu pot avea aplicabilitate directă, nu pot fundamenta o acţiune fără a exista şi o dispoziţie legală de drept material", ori în prezenta cauza, existau suficiente trimiteri, atât în petitul acţiunii, cât şi din notele scrise amplu dezvoltate şi din care rezulta neechivoc că temeiul angajării răspunderii materiale a pârâtei nu o constituie de la început, fapta ilicita cu vinovăţie, ce trebuia analizată şi motivată temeinic şi legal de către instanţele de fond şi apel.

În acest sens, recurenţii arată că sentinţa civilă nr. 3861/2020, deşi este redactată pe parcursul a cinci pagini, în ceea ce priveşte excepţia invocată de intimată, admisă fără niciun fel de examinare critică, analiza fondului care se rezumă la trei aliniate nu poate fi apreciată ca fiind o analiză a pricinii cu care a fost învestită, iar din această perspectivă consideră că sentinţa apare ca nemotivată.

În ceea ce priveşte decizia atacată, recurenţii arată că redactarea acesteia cuprinde şapte pagini cu o scurtă istorie a cauzei, fără a conţine însă o analiză a pricinii aşa cum a fost enunţată de către recurenta-reclamanta A. si, totodată susţin că nu au fost puse în discuţie motivele cererii de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare, notele de fundamentare ale cererii de intervenţie al administratorului D., că nu a fost analizată cererea de chemare în garanţie a Statului Român şi nici cererea de intervenţie a administratorului D., fiind admisă cu lejeritate autoritatea de lucru judecat aşa cum a fost enunţată în primă instanţă şi în apel prin excepţiile ridicate de către intimata-parata B..

Tot în acelaşi context, recurenţii susţin că au solicitat instanţei de apel să examineze că cele două pricini nu au aceeaşi cauză juridică şi, pe cale de consecinţă, să respingă excepţia autorităţii de lucru judecat şi să trimită cauza instanţei de fond spre justă soluţionare.

În continuare, recurenţii prezintă motivele formulate de intimata B. privind cererea de chemare în garanţie a Statului Român, arătând că această cerere este tardiv formulată şi trebuia să fie timbrată la valoarea pretenţiilor formulate, fiind şi neîntemeiată.

În virtutea rolului activ al judecătorului - art. 22 C. proc. civ., recurenţii apreciază că instanţa trebuia să dispună administrarea probelor pe care le considera necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia, instanţa are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, este menită să asigure părţilor o judecată dreapta (C. civ., Decizia nr. 351/2006, M. Of. nr. 455 din 25 mai 2006. în acelaşi sens: Decizia nr. 671/2006, M. Of. nr. 971 din 5 decembrie 2006).

În acest context, se arată că instanţa, prin încheierea rapidă a cercetării judecătoreşti care s-a axat mai mult pe discutarea excepţiilor ridicate de către pârâţi, excepţii ce nu vizau motivele concrete ale chemării în judecată a pârâţilor, nu a pus în dezbatere probele existente la dosar conform principiului contradictorialităţii ce presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părţi, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părţile să fie informate exact despre existenţa probelor, conţinutul pretenţiilor şi argumentelor părţii adverse, cât şi în raporturile dintre părţi şi instanţă.

Astfel, în calitate de reclamanţi, aceştia au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, considerând că întreaga apărare a pârâtelor a fost bazată pe presupuse fapte, care nu au fost niciodată probate în instanţă, fiind invocat "memoriul" ca probă depus la dosar, întâmpinările şi concluziile scrise depuse de pârâţi în dosarul nr. x/2007, * şi , precum şi înregistrarea şedinţei de judecată de la Curtea de Apel Bucureşti din 1 aprilie 2013.

Mai arată că, cele două instanţe în mod eronat au apreciat motivele care au stat la baza chemării în judecată a pârâţilor. Chiar dacă la nivel general, instanţa a analizat actele şi lucrările depuse la dosar de către părţi, s-a axat mai mult pe preambulul din cererea de chemare în judecată, fără să supună dezbaterii orale motivele şi probele ce stau la baza chemării în judecată a pârâţilor. Faţă de aspectele prezentare, se apreciază că s-au produs încălcări aduse dreptului de acces la justiţie şi dreptului de proprietate ale reclamantei A., în raport cu conceptul de acces la justiţie - ca drept fundamental al cetăţeanului.

Pentru aceste considerente, recurenţii apreciază că sunt îndreptăţiţi să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, la 21 ianuarie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. de la 1865 nu sunt incidente în cauză, acestea fiind invocate formal, astfel că, neîncadrarea recursului în nici unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. constituie un motiv de neregularitate a recursului şi determină nulitatea acestuia.

Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor prin încheierea de la 18 martie 2021, pentru a depune puncte de vedere cu privire la acesta.

Recurentele au prezentat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 20 mai 2021, a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din acelaşi cod.

Luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu prealabil se reţine că recurentele şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. de la 1865, precum şi pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din noul C. proc. civ.

Din analiza memoriului de recurs se apreciază că, criticile ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7 şi 8 C. proc. civ. de la 1865, nu sunt aplicabile în speţă, litigiul fiind promovat sub imperiul C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În consecinţă, se apreciază că se impune încadrarea motivelor reglementate de art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, invocate de recurente în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Din această perspectivă, se reţine următoarea corespondenţă:

- art. 304 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865 este reluat în art. 488 pct. 4 C. proc. civ.

- art. 304 pct. 6 C. proc. civ. de la 1865 nu se mai regăseşte în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

- art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 este reluat în art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

- art. 304 pct. 8 C. proc. civ. de la 1865 nu se mai regăseşte în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

În condiţiile invocării prin memoriul de recurs şi a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., raportat şi la încadrarea motivelor reglementate de C. proc. civ. de la 1865, criticile vor fi analizate prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În raport de criticile formulate, se reţine că argumentele dezvoltate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurente se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, recurenta-reclamantă şi recurentul-intervenient, nu formulează veritabile critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ., invocate de către recurente în susţinerea cererii de recurs.

Plecând de la aceste statuări, se reţine că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. a fost invocat formal, nefiind dezvoltate critici care să poată susţine o eventuală nelegalitate a deciziei de apel din această perspectivă.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este, de asemenea invocat formal, nefiind invocată nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea actelor; susţinerea referitoare la anumite documente depuse în litigiul anterior ce nu ar fi fost analizate sub aspect probatoriu nu intră sub incidenţa motivului de casare invocat.

În ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se reţine că în memoriul de recurs nu au fost invocate aspecte care să determine aplicarea textului legal, criticile vizând doar întinderea considerentelor, fiind exprimată nemulţumirea sub acest aspect. În consecinţă, şi acest motiv este invocat formal.

În cauză, recurenta-reclamantă şi recurentul-intervenient nu s-au conformat, aşadar, dispoziţiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declaraţia de recurs nu s-a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale precitate şi pe cale de consecinţă, să constate nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-intervenient în nume propriu D. împotriva deciziei civile nr. 32 A din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi de recurentul-intervenient în nume propriu D. împotriva deciziei civile nr. 32 A din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2021.