Territorial jurisdiction for labor claims filed by retired judges against a court employer

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr. x/2020, reclamantele A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Iaşi au solicitat: recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 Ici începând cu 01.08.2016; plata diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu data de 01.08.2016 şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative, dacă salariile ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 605,225 RON şi drepturile salariale efectiv plătite în această perioadă, diferenţe ce vor fi actualizate eu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până Ia data plăţii efective.

În fapt, s-a reţinut că reclamantele au avut calitatea de judecător a Tribunalului Iaşi, respectiv A. până la data de 05.02.2009, B. până la data de 06.02.2020, C. până la data de 01.01.2020, D. până la data de 01.01.2020 şi E. până la data de 03.09.2018, date la care raporturile de muncă au încetat prin pensionare.

Se constată în acelaşi timp, faptul că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 13.02.2020, deci ulterior eliberării din funcţie a reclamantelor, astfel că la data sesizării instanţei de judecată nu mai îndeplineau calitatea de judecător.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale invocată prin intâmpinare de paratul Tribunalul Iasi, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată raportat la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi la decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională.

Raportat la cele statuate de Curtea Constituţională, instanţa a reţinut că, în stabilirea competentei teritoriale facultative, ca urmare a aplicării art. 127 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., trebuie avută în vedere şi instanţa de judecată reclamantă sau pârâtă, după caz, nu numai salariatul judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, după caz.

Faţă de aceste considerente, având în vedere faptul că pârât în prezenta cauză este Tribunalul Iaşi, acesta fiind şi instanţa de judecata la care s-a înregistrat acţiunea introductivă, coroborat cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) din Noul C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Iaşi şi, în consecinţă, a declinat competenta de solutionare în favoarea Tribunalului Galati, astfel cum au solicitat, în subsidiar, reclamantele.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Iaşi, secţia I Civilă, prin sentina civilă nr. 1314/2020 din 30 septembrie 2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galaţi pe data de 02.02.2021 sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din data de 02.03.2021, Tribunalul Galaţi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

Analizând cu prioritate în raport de natura normelor pretins încălcate şi de efectele acestora excepţia necompetenţei teritoriale, faţă de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., instanţa a reţinut că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată reclamantele aveau domiciliul în Iaşi şi nu mai aveau calitatea de judecător, fiind incidente din punct de vedere al stabilirii competenţei teritoriale dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Instanţa a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reţinute de către Tribunalul Iaşi, întrucât la data promovării acţiunii, reclamantele nu mai deţineau calitatea de judecător, acestea având posibilitatea de a alege instanţa competentă.

În consecinţă, Tribunalul Galaţi, secţia I Civilă prin sentinţa civilă nr. 455/2021 din 16 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi şi constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Tribunalul Iaşi şi Tribunalul Galaţi, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamantele aveau calitatea de judecător pensionar la data introducerii acţiunii.

Pentru stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea acţiunii de faţă este relevant acest aspect, precum şi faptul că pârâtul chemat în judecată este şi instanţă, respectiv Tribunalul Iaşi.

Conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în cazul unei cereri introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea, sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Litigiul de faţă este un conflict de muncă, de competenţa materială a tribunalului în primă instanţă, iar Tribunalul Iaşi este chemat în judecată în calitate de pârât.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii reclamantele au introdus acţiunea la Tribunalul Iaşi, unde acestea îşi au domiciliul.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ. reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad.

Acţiunea dedusă judecăţii a fost înregistrată la Tribunalul Iaşi la data de 02.02.2021, ca atare sunt aplicabile cauzei dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, în ceea ce priveşte alegerea instanţei competente, dreptul de opţiune aparţinând reclamantelor, dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. fiind de ordine privată.

În cazul în care cererea este introdusă împotriva unui judecător sau a unei instanţe de judecată, reclamantul are posibilitatea alegerii instanţei competente, inclusiv instanţa în raza căreia se află una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate, fiind la latitudinea acestuia.

În consecinţă, raportat la cadrul procesual stabilit de reclamante, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 269 din Codul muncii referitoare la stabilirea competenţei teritoriale de drept comun în materia conflictelor de muncă, prevederi invocate de Tribunalul Galaţi prin sentinţa de declinare a competenţei.

Cum dispoziţiile de ordine publică cuprinse în art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., care conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum, în cauză, nu este îndeplinită condiţia premisă, respectiv calitatea de judecător a reclmantelor la data sesizării instanţei, Înalta Curte constată ca în cauză nu sunt incidente aceste dispoziţii, nefiind relevant nici faptul că pârâtul chemat în judecată este şi instanţă, respectiv Tribunalul Iaşi.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Iaşi, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2021.