Late-filed revision for conflicting judgments barred by absolute one-month deadline

Şedinţa publică din data de 20 mai 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 29196/211/11 decembrie 2013 reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, obligarea pârâtului la reconstruirea, pe amplasamentul pe care se găseau înainte de demolare, a imobilelor situate pe str. x, Bucureşti, desfiinţat în baza autorizaţiilor de construire/desfiinţare nr. x/08.12.2010 şi nr. y/13.01.2011, str. x, Bucureşti, cunoscut drept Casa în care a locuit C., desfiinţat în baza autorizaţiei de construire/desfiinţare nr. x/08.12.2010 şi str. x nr. 1/Calea x, Bucureşti, faţadele dinspre Calea x şi str. x, cunoscut drept Casa D., desfiinţat în baza autorizaţiilor de construire/desfiinţare nr. x/08.12.2010 şi nr. y/13.01.2011, reconstruiri ce reprezintă repararea prejudiciului adus de Municipiului Bucureşti prin demolarea ilegală a respectivelor imobile.

Prin sentinţa civilă nr. 569/20.10.2016 şi a încheierii 1723/19.02.2016 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2015 s-a admis excepţia inadmisibilităţii.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti.

S-a respins cererea pârâtului Municipiul Bucureşti privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi împotriva încheierii de şedinţă nr. 1723/19.02.2016 pronunţată în dosar nr. x/2015 prin care acest dosar a fost conexat la dosarul x/2015 au declarat apel reclamantele A. şi B., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanţă în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi a tuturor excepţiilor invocate de pârâţi ca neîntemeiate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv respingerea excepţiei conexităţii ca neîntemeiată şi disjungerea dosarului x/2015 şi trimiterea sa la Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă.

Prin decizia civilă nr. 266/A/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I Civilă s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 569/20.10.2016 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. x/2015 şi a încheierii nr. 1723/19.02.2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosar nr. x/2015.

Prin cererea înregistrată la 20 octombrie 2017 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuentele A. şi B. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, revizuentele au solicitat repunerea în termenul de exercitare a cererii de revizuire, raportându-se la data redactării hotărârilor atacate.

În subsidiar, a solicitat admiterea cererii de revizuire, modificarea deciziei civile în sensul admiterii apelului.

La 23 februarie 2018, revizuentele au formulat cerere prin care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 martie 2018, a fost admisă cererea formulată de revizuente, fiind sesizată Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind suspendată judecata cererii până la soluţionarea excepţiei.

Prin decizia nr. 495 din 25 noiembrie 2020, Curtea Constituţională a soluţionat excepţia invocatăc cauza fiind repusă pe rol.

Examinând cu prioritate cererea de repunere în termen pentru promovarea căii de atac a revizuirii, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru considerentele ce se succed.

Cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia instanţa competentă să soluţioneze calea de atac trebuie să se pronunţe cu prioritate, pentru a analiza apoi pertinenţa căii de atac promovate sub aspectul motivelor invocate.

În cazul de speţă s-a invocat că declararea cererii de revizuire s-a efectuat după redactarea deciziei din apel.

Potrivit art. 186 din C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac, în termenul legal, atrage decăderea, în afară de cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată de motive justificate.

Această împrejurare trebuie să fie una obiectivă şi asimilată forţei majore, mai mult să fie vorba de orice împrejurare care să excludă culpa părţii respective.

Situaţia invocată de revizuente nu poate fi încadrată în norma de excepţie prevăzută de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, motivul invocat că a declarat prezenta cale de atac, ulterior conoaşterii considerentelor deciziilor atacate nu reprezintă o situaţie excepţională, în sensul dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ.

În speţă, nu se pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, câtă vreme s-au respectat dispoziţiile art. 186 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, constatând că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 prevăd că în acest caz de revizuire, termenul este de o lună şi se socoteşte de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Revizuentele, care au pierdut termenul de declarare a căii de atac, nu pot invoca în apărarea lor dreptul la un proces echitabil, deoarece, aşa cum s-a arătat, orice proces trebuie să se desfăşoare într-un termen rezonabil, iar odată tranşat un litigiu, asigurarea securităţii circuitului juridic determină consecinţa ca cele statuate printr-o hotărâre judecătorească să nu mai poată fi schimbate după o perioadă mare de timp.

Sancţiunea pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea şi, pe cale de consecinţă, respingând cererea de repunere în termenul legal, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 185 C. proc. civ., şi cererea de revizuire formulată de revizuentele A. şi B. ca tardiv formulată.

Analizând excepţia tardivităţii cererii de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

În speţă, hotărârile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 266A/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 şi decizia civilă nr. 1462 din 30 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2011.

Ultima hotărâre, în sensul dispoziţiilor legale redate anterior, este decizia civilă nr. 266A/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 25 iunie 2017.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la data de 20 octombrie 2017 (conform ştampilei plicului poştal), astfel încât faţă de data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, se constată că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia civilă nr. 266A/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 este o hotărâre care a devenit definitivă de la data pronunţării ei, respectiv 25 mai 2017, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Raportat la aceste precizări, calculul termenului de recurs va fi calculat de la momentul pronunţării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârilor atacate.

Căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc judecata unui proces.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite excepţia de tardivitate şi a respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentele Asociaţia pentru Protecţia şi B. şi A., în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 266/A/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Admite excepţia de tardivitate.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele ASOCIAŢIA pentru PROTECŢIA şi B. şi A., în contradictoriu cu intimaţii PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi MUNICIPIUL BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 266/A/2017 din 25 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015 ca tardivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2021.