Consumer credit interest and fee claims barred by Law No. 310/2018 rendering extraordinary appeal inadmissible

Şedinţa publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 25 februarie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2019, completată la 29 martie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:

- să se constate că dobânda contractuală datorată pârâtei după primul an de contract, în temeiul contractului de credit nr. x/01.11.2017, este de 1,5% pe an;

- să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă ce nu au fost restituite prin decizia nr. 2123/20.10.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2010;

- să fie obligată pârâta să înceteze perceperea unei dobânzi contractuale de 3,5% pe an;

- să fie obligată pârâta la emiterea unui nou grafic de rambursare în cuprinsul căruia să fie menţionată o dobândă de 1,5% pe an;

- să fie obligată pârâta la restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă contractuală, care depăşesc valoarea de 1,5% pe an, pentru perioada ulterioară primului an de contract, percepute începând cu data de 2 august 2016;

- să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor încasate fără drept, cu titlu de dobândă contractuală şi comision de administrare;

- să fie obligată pârâta la plata unor despăgubiri egale cu diferenţa dintre sumele încasate necuvenit, actualizate în raport cu rata inflaţiei şi cele efectiv încasate, percepute cu titlu de dobândă contractuală şi comision de administrare;

- să fie obligată pârâta la plata de despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 450.000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 3056 din 23 octombrie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.,ca nefondată; reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 6.798,28 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capetelor nr. 1, 2, 3, 4, 5.1, 5.2, 5.3, 5.4, 6.1, 6.2, 6.3, 6.4 şi 7 din cererea de chemare în judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1207 din 5 octombrie 2020, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3056/23.10.2019 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.; apelantul-reclamant a fost obligat să plătească intimatei-pârâte suma de 3.710,89 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2019, la data de 21 decembrie 2020.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat. De asemenea, a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea căii extraordinare de atac.

Prin cererea înregistrată la 16 februarie 2021 recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., sens în care, la data de 9 martie 2021, s-a procedat la formarea dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cu termen de judecată la 13 mai 2021.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi a apărărilor invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare. Totodată, a solicitat suspendarea judecării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.

La data de 9 martie 2021 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, întrucât prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A. (25 februarie 2019), legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele din materia protecţiei consumatorilor.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză.

De asemenea, se reţine că intimata-pârâtă B. S.A. a fost nevoită să avanseze plata unor sume de bani pentru a formula apărări în prezentul recurs şi a le susţine, constând în onorariul de avocat în cuantum de 2.320,50 RON, iar recurentul-reclamant a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, în acest fel dovedind o culpă procesuală care a produs un prejudiciu intimatei constând tocmai în cheltuielile de judecată efectuate.

Aşa fiind, în temeiul art. 494 raportat la art. 453 alin. (1) şi art. 451 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant la plata acestor cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1207 din 5 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Obligă recurentul-reclamant A. la plata sumei de 2.320,50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă B. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 mai 2021.