Company registration upheld; withdrawal acquiescence renders late appeal inadmissible with costs awarded.

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 12 decembrie 2019, ca urmare a adresei de înaintare emisă de ORC Gorj, intervenientul A. a formulat cerere de intervenţie în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi Oficiul Registrului Comerţului Gorj, solicitând instanţei că faţă de cererea de înregistrare/depunere/menţionare în Registrul Comerţului formulată de S.C. B. S.A., să dispună admiterea cererii de intervenţie formulată de acesta şi respingerea cererii de înregistrare/depunere/menţionare în Registrul Comerţului nr. x/10.12.2019.

Prin sentinţa nr. 25/2020 din 25 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia insuficientei timbrări a cererii de intervenţie şi s-a anulat cererea de intervenţie formulată de intervenientul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi Oficiul Registrului Comerţului GORJ, ca insuficient timbrată.

A fost admisă cererea de înregistrare menţiuni formulată de B. S.A. înregistrată sub nr. x din 10 decembrie 2019 la ORC de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului şi anularea sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Prin decizia nr. 415/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă s-a luat act de renunţarea la judecata apelului formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 25/2020 din 25 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs la 4 noiembrie 2020, menţionând că motivele de recurs vor fi depuse până la primul termen de judecată.

Prin întâmpinarea, depusă la 21 ianuarie 2021, intimata B. S.A. a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs, solicitând anularea acestuia, u cheltuieli de judecată.

La termenul din 22 aprilie 2021, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ., "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege".

In conformitate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre", alin. (2) "achiesarea, atunci când este condiţionată, nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de partea adversă", alin. (3) "dispoziţiile art. 404 rămân aplicabile".

De asemenea, potrivit art. 464 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală sau parţială", alin. (2) achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei ori de mandatarul său în temeiul unei procuri speciale", alin. (3) "achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise concordante care exprimă intenţia certă a părţii de a-şi da adeziunea la hotărâre", alin. (4) achiesarea poate fi totală, dacă priveşte hotărârea în întregul ei sau, după caz, parţială, dacă priveşte numai o parte din hotărârea respectivă".

În acest context, se reţine că reclamantul A. a depus cerere scrisă, înregistrată la 14 septembrie 2020, prin care a solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecata apelului formulat împotriva sentinţei nr. 25/2020 din 25 februarie 2020 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că această manifestare de voinţă a părţii se înscrie în principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi întruneşte condiţiile de formă şi fond, pentru a produce efectul juridic prevăzut de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ.

În acest sens, se reţine că actul de procedură al desistării s-a realizat cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege şi de faptul că această renunţare se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei.

Aşadar, pentru renunţarea la judecata căii de atac a apelului nu este necesar acordul intimatului, aceasta desemnând o achiesare a titularului căii de atac la hotărârea atacată, în sensul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., neputându-i-se aplica prin simetrie şi analogie dispoziţiile care reglementează calea de atac a recursului în ipoteza renunţării la judecată ori în ipoteza renunţării la dreptul pretins, cum se prevede de art. 406-410 din C. proc. civ.

În acest context, se reţine că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Intimata-pârâtă B. S.A. a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de onorariu avocaţial, dovedită prin înscrisurile existente la paginile 28,29 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs, instanţa supremă, constatând îndeplinite cerinţele art. 452 şi pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul A. la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. S.A..

Întrucât decizia atacată este o hotărâre nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 404 din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 415/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A. şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 415/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B. S.A. şi OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI de pe lângă TRIBUNALUL GORJ.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-pârâte B. S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2021.