Late-payment dispute assigned to defendant's forum; unsigned jurisdiction clause invalid.

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu la 15.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 4.451,61 RON, reprezentând penalităţi de întârziere care au fost calculate conform procentului de 1,8% pe zi din comanda de furnizare produse cu nr. 2634/20.05.2019 şi la plata sumei de 317,00 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (taxa judiciară de timbru), precum şi a oricăror alte sume avansate de reclamantă cu acest titlu.

În drept, a invocat art. 1.270 şi art. 1.350 C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 5308/02.11.2020, Judecătoria Târgu-Jiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale proprie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, deşi în alegerea de competenţă reclamanta se prevalează de menţiunile din comanda nr. 2634/20.05.2019, aceasta nu are valoarea unei clauze atributive de competenţă, întrucât nu reprezintă o convenţie însuşită de ambele părţi.

În continuare, instanţa a arătat că pentru a opera prorogarea convenţională de competenţă este necesar a fi îndeplinite anumite condiţii, respectiv părţile să aibă capacitatea procesuală de exerciţiu, iar consimţământul lor să fie liber şi neviciat; convenţia părţilor să fie expresă, în sensul că din cuprinsul său să rezulte explicit opţiunea pentru o altă instanţă; părţile să prevadă în mod explicit, în convenţie, instanţa căreia i se atribuie competenţa teritorială, în caz de litigiu ivit între acestea ori să indice anumite criterii de determinare a acesteia; instanţa aleasă de părţi să nu fie necompetentă absolut.

În raport cu aceste condiţii, instanţa a constatat că, deşi în comanda nr. 2634/20.05.2019 adresată pârâtei s-a prevăzut că instanţa competentă în caz de litigii este Judecătoria Târgu-Jiu/Tribunalul Gorj, această comandă emană de la reclamantă, fără a fi semnată de către pârâtă, dispoziţiile legale impunând cerinţa unei convenţii scrise privind alegerea de competenţă anterior naşterii litigiului.

Prin urmare, s-a apreciat că menţiunile din comanda nr. 2634/20.05.2019 nu satisfac exigenţele impuse de normele legale privind alegerea de competenţă, astfel că devine aplicabilă regula de drept comun reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind declinată Judecătoriei Târgu-Jiu, instanţă în raza căreia îşi are sediul pârâta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la 20.11.2020, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 2748/01.04.2021, Judecătoria Braşov a admis excepţia de necompetenţă teritorială proprie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prevederile din comanda nr. 2634/20.05.2019 satisfac exigenţele impuse de normele legale privind alegerea de competenţă şi că pârâta este decăzută din dreptul de a invoca necompetenţa teritorială a instanţei, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., ca urmare a depunerii întâmpinării peste termenul legal prevăzut de legiuitor.

Prin urmare, s-a apreciat că reclamanta a introdus cererea la o instanţă competentă, respectiv Judecătoria Târgu-Jiu, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 15.04.2021.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, acţiunea în pretenţii are la bază comanda nr. 2634/20.05.2019.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Prin comanda nr. 2634/20.05.2019 privind livrarea produsului "piatră calcaroasă 0-63 mm" s-au stabilit mai multe clauze, printre care şi alegerea de competenţă, potrivit căreia "Instanţa competentă în caz de litigii: Judecătoria Târgu Jiu/Tribunalul Gorj".

Această alegere de competenţă din cadrul comenzii nr. 2634/20.05.2019 prin care s-a convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligaţional dintre părţi să fie soluţionate de o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, alegerea fiind în favoarea Judecătoria Târgu-Jiu/Tribunalul Gorj, nu poate avea valoarea unei clauze atributive de competenţă, având în vedere că nu a fost însuşită de către ambele părţi.

Din acest punct de vedere, sunt relevante dispoziţiile art. 277 alin. (2) C. proc. civ. care arată că "Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic".

Factura neînsuşită prin semnătură de către destinatarul său nu constituie o probă împotriva acestuia dacă nu se dovedeşte, în condiţiile dispoziţiei legale arătate, faptul conex că destinatarul îşi organizează afacerea în mod constant, în relaţia cu emitentul facturii, în condiţiile stipulate în factură.

În alte cuvinte, în cauză, pentru a se da relevanţă menţiunii referitoare la stabilirea competenţei în caz de litigii, cum este cazul în speţă, emitentul facturii avea obligaţia de a demonstra că o asemenea clauză era în mod constant acceptată între părţi, ori că în alte litigii, în aceleaşi circumstanţe, clauza respectivă a fost asumată de cel căruia i se opune.

Pe cale de consecinţă, nefiind întrunite cerinţele referitoare la prorogarea de competenţă, nu se poate da eficienţă prevederilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind aplicabilă regula de drept comun reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel că instanţa competentă este cea de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Braşov.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.