Contractual forum selection clause overriding general territorial jurisdiction in commercial debt collection

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 10.01.2020 sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 3.155.314,86 RON reprezentând debit parţial din serviciile prestate, în baza contractului nr. x/10.12.2012 şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 892.692,6 RON de la scadenţa facturilor şi până la 20.12.2019, precum şi la plata penalităţilor de întârziere reprezentând dobânda legală penalizatoare de la 21.12.2019 până la plata integrală a debitului. A mai solicitat restituirea bunurilor primite în custodie conform procesului-verbal de custodie semnat de părţi şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat art. 1.528, art. 1.536 şi urm. C. civ., art. 90 alin. (3) şi art. 91 din H.G. nr. 925/2006, art. 194 C. proc. civ. şi dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 2516/09.12.202020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a dat eficienţă prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că sediile pârâtelor se află în raza teritorială a Tribunalului Olt, astfel încât competenţa teritorială de soluţionare a litigiului îi revine Tribunalului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la 03.02.2021, sub nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 100/23.03.2021, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă. A suspendat judecarea pricinii până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în raport cu art. 98 alin. (1), art. 107 alin. (1), art. 116, art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 1.270 alin. (1) C. civ., în mod legal a fost sesizat Tribunalul Bucureşti, instanţa de la sediul reclamantei, cu respectarea prevederilor clauzelor contractuale.

Astfel, instanţa a reţinut că pretenţiile reclamantei vizează executarea contractului nr. x/10.12.2012, părţile stabilind de comun acord alegerea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze litigiile ivite între părţi, prin clauza de la art. 10.2 din contractul nr. x/10.12.2012 care prevede că "Soluţionarea neînţelegerilor ivite între părţi în legătură cu interpretarea sau executarea prezentului contract se va rezolva pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de către instanţa judecătorească în raza căreia îşi are sediul partea care reclamă".

În consecinţă, Tribunalul Olt a dispus declinarea cauzei în favoarea instanţei iniţial învestite cu soluţionarea litigiului, cea de la sediul reclamantei, şi a apreciat că apărările referitoare la tardivitatea formulării excepţiei de necompetenţă invocată de pârâta sunt nejustificate, având în vedere că la momentul invocării ei instanţa nu îşi verificase competenţa, potrivit art. 131 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 06.08.2020.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, acţiunea în pretenţii întemeiată pe nerespectarea obligaţiei privind plata debitului parţial în sumă de 3.155.314,86 RON are ca temei executarea contractului nr. x/10.12.2012.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.

Înalta Curte constată că prin art. 10.2 din contractul nr. x/10.12.2012, părţile au stabilit că "Soluţionarea neînţelegerilor ivite între părţi în legătură cu interpretarea sau executarea prezentului contract se va rezolva pe cale amiabilă, iar dacă acest lucru nu este posibil, de către instanţa judecătorească în raza căreia îşi are sediul partea care reclamă", în cauză sediul reclamantei fiind situat în municipiul Bucureşti.

Aşadar, părţile au convenit ca litigiile privitoare la raportul juridic obligaţional dintre acestea să fie soluţionate de o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, respectiv instanţei de la sediul reclamantei.

Sesizarea Tribunalului Bucureşti, instanţa în raza căreia reclamanta îşi are sediul, a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor stabilită prin clauza inserată la art. 10.2 din contract, care derogă de la regula de drept comun.

Pe cale de consecinţă, date fiind dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. şi cele ale art. 116 din acelaşi Cod, rezultă că prin sesizarea Tribunalului Bucureşti, reclamanta şi-a exercitat dreptul de alegere a instanţei competente în acord cu clauza de la art. 10.2 din contractul nr. x/10.12.2012 încheiat între părţi.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.