Revision petition regarding cassation remittal decision declared inadmissible; costs awarded to opponent.

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin decizia nr. 1922/13.10.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâţii A., B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 133/13.02.2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a casat în parte decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată a apelului principal declarat de pârâţii S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., A. şi B. şi a apelului incident declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. A menţinut în rest decizia atacată.

Împotriva acestei decizii, S.C. E. S.R.L. a declarat revizuire, solicitând anularea hotărârii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivare, a susţinut că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut, deoarece în cauză s-au invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa apelului incident, excepţia prescripţiei acţiunii revocatorii, excepţia lipsei de interes sau a lipsei de obiect a acţiunii revocatorii iar pe fond respingerea acţiunii revocatorii, fiind evocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Revizuenta a arătat că nu au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., că prin raportul întocmit în procedura prealabilă s-a stabilit că recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., aspect reţinut şi în cuprinsul hotărârii atacate la pagina 7 cu privire la cele două motive invocate, că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu în cauză, în raport cu art. 489 alin. (3) C. proc. civ., precum şi că în şedinţa publică din 13.10.2020 nu s-a invocat din oficiu niciun motiv de recurs de ordine publică.

A mai susţinut că prin întâmpinare a invocat excepţia rămânerii fără obiect a recursului, faţă de împrejurarea că întregul debit, dar şi cheltuielile de executare au fost integral achitate de către recurenţi.

Analiza instanţei de recurs, arată revizuenta, relevă că excepţia rămânerii fără obiect a recursului nu a fost soluţionată, că excepţia prescripţiei nu a mai fost analizată, iar cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa apelului incident instanţa de recurs a stabilit că susţinerile nu se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte fondul litigiului, în legătură cu care recurenţii au invocat doar dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de recurs a admis recursul, reţinând însă aplicabilitatea unor motive de casare neinvocate nici de recurent, nici de către instanţă din oficiu în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la cele de la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ.

În continuare, revizuenta a relevat că această situaţie atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., decizia atacată fiind rezultatul unor grave erori, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra rămânerii recursului fără obiect dar, în schimb, s-a pronunţat asupra unor motive de recurs neinvocate de recurenţi sau de instanţă din oficiu.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii revizuirii, în raport cu art. 513 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece decizia atacată nu este o hotărâre prin care instanţa să se fi pronunţat asupra fondului sau care să evoce fondul.

Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii revizuirii, în raport cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea are ca obiect decizia nr. 1922/13.10.2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâţii A., B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 133/13.02.2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a casat în parte decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată a apelului principal declarat de pârâţii S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., A. şi B. şi a apelului incident declarat de reclamanta S.C. E. S.R.L. A menţinut în rest decizia atacată.

Potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, cu excepţia cazului în care, conform alin. (2) pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, excepţie care nu are incidenţă în cauză, dat fiind temeiul revizuirii.

Evocarea fondului de către instanţă, ca expresie a uneia din condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Această semnificaţie a sintagmei în discuţie este dedusă din interpretarea comparativă a dispoziţiilor art. 476 alin. (1) şi art. 498 C. proc. civ.

Potrivit terminologiei folosite de legiuitor, evocarea fondului este întotdeauna echivalentă realizării judecăţii asupra fondului, impusă de lege în procedura judecării apelului, determinată de caracterul devolutiv al acestei căi de atac, pe când în recurs, casarea cu trimitere a hotărârii nu presupune o judecată pe fond, deoarece o exclude însăşi raţiunea dispoziţiei de rejudecare a fondului, dispoziţie statuată prin casare.

Decizia instanţei de recurs prin care se ia măsura casării hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond are un caracter intermediar în parcursul procesual al litigiului, pe care nu îl finalizează printr-o hotărâre care tranşează chestiuni de fond ale cauzei.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, cale de retractare prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că această condiţie nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme, în speţă, hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, în măsura în care prin decizia nr. 1922/13.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă s-a dispus casarea hotărârii din apel în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., fără a se evoca, aşadar, fondul cauzei.

Drept urmare, hotărârea prin care se admite calea de atac a recursului, se casează decizia atacată şi se trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, nu este susceptibilă de revizuire.

Având în vedere modalitatea în care revizuenta şi-a expus argumentele în motivarea cererii, Înalta Curte reţine că este improprie analiza art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în revizuirea unei decizii pronunţate în recurs cu privire la dezlegarea dată recursului, necompatibilă cu afectarea obiectului pricinii.

În consecinţă, pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire, situaţie în raport cu care analizarea altor condiţii specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

În baza art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige revizuenta la plata către intimatul A. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, valoarea onorariului fiind proporţională cu serviciul prestat, astfel că dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1922/13.10.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Obligă revizuenta la plata către intimatul A. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.