Time-barred appeal against refusal to suspend enforcement of pension judgment

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Analizând actele de la dosar şi încheierea atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.11.2020, sub numărul de dosar x/2020, petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat suspendarea executării sentinţei civile nr. 2497/24.09.2020, pronunţată de către Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2020, până la soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii indicate.

În drept, a invocat art. 450 alin. (1)-(3) şi (4) C. proc. civ.

Ulterior, pe cale administrativă dosarul a fost transmis secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale din cadrul aceleiaşi instanţe, acesta fiind înregistrat sub numărul de dosar x/2020 la data de 02.12.2020.

Prin încheierea din 18.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea petentei.

Împotriva acestei încheieri, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs, fără a indica motivele de recurs pe care se întemeiază.

În motivare, a arătat că raţiunea pentru care a formulat cererea de suspendare a executării a fost aceea că nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferenţelor de pensie, ce rezultă din executarea sentinţei civile nr. 2497/24.09.2020 pronunţată de către Tribunalul Ilfov, secţia civilă în dosarul nr. x/2020 şi nicidecum a neexecutării obligaţiei instituite prin art. 448 C. proc. civ.

În continuare, recurenta a prezentat pe larg argumente referitoare la fondul cererii, solicitând instanţei de recurs să constate că cererea ei este justificată, în principal, în raport cu consecinţele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătoreşti.

Astfel, consideră că se află în imposibilitatea asigurării diferenţelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a hotărârii, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plăţii în totalitate a diferenţelor de pensie rezultate din punerea în executare provizorie a sentinţei în cauză.

Pe de altă parte, în situaţia în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ar fi admise, consecinţa ar fi aceea că diferenţele de pensie plătite intimatului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării. Finalitatea acestui demers ar fi aceea că veniturile pensionarului militar, în cauză, ar fi poprite în cuantumul legal, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii, astfel cum a menţionat anterior, să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Recurenta mai arată că părţii adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării.

Aşadar, o eventuală atingere a dreptului intimatului de a fi executată hotărârea nu poate fi considerată ca fiind gravă, întrucât acestuia nu i se cauzează o pagubă, în discuţie fiind vorba despre un drept pe care partea urmează să îl dobândească şi nu un drept vătămat care nu mai poate fi reparat.

Analizând toate aceste operaţiuni, recurenta susţine că se poate concluziona că, la acest moment, punerea în executare a sentinţei în discuţie riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

În concluzie, apreciază că, în prezenta cauză, sunt suficiente motive pentru admiterea recursului.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia tardivităţii cererii de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 719 alin. (6), raportat la art. 185 din acelaşi Cod, invocată din oficiu, reţinând următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 18.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 2497/24.09.2020 a Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Articolul 450 alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de suspendare se va judeca de către instanţa de apel şi că dispoziţiile art. 719 alin. (6) C. proc. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.

Potrivit art. 719 alin. (6) C. proc. civ. "(...) încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunţată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

Aşadar, pentru exercitarea căii extraordinare de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare executare a hotărârii, ce a fost pronunţată de curtea de apel, legiuitorul a instituit un termen legal de 5 zile fie de la pronunţare, atunci când partea a fost prezentă, fie de la comunicare când partea a lipsit, termen care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.

Calculul termenului pe zile este reglementat de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. potrivit căruia când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancţiunea decăderii, actul de procedură făcut peste termen fiind lovit de nulitate, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, potrivit consemnărilor din încheierea din 18.12.2020, atacată cu recurs, reiese că recurenta a lipsit de la strigarea cauzei, astfel că, în raport cu art. 450 alin. (3) coroborat cu art. 719 alin. (6) C. proc. civ., termenul legal de 5 zile pentru declararea recursului curge de la data comunicării încheierii.

Astfel, potrivit consemnărilor din procesul-verbal de înmânare a încheierii, ce face obiectul recursului, rezultă că aceasta a fost comunicată recurentei la 23.12.20202 şi se apreciază că termenul legal s-a împlinit la 28.12.2020, partea putând declara recurs cel mai târziu la 29.12.2020, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cum recursul a fost declarat la 05.01.2021, potrivit menţiunii aflate la dosarul de apel, instanţa supremă reţine că acesta a fost formulat cu depăşirea termenului legal de 5 zile de la comunicare, reglementat de art. 719 alin. (6) C. proc. civ., motiv pentru care, urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. şi să respingă recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 18.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.