Inadmissibility of cassation appeal in insurance litigation due to statutory exclusion of recourse under amended procedural law

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Analizând actele de la dosar şi hotărârea atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 15.03.2019, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B., prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă, prin mandatarul său Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, către reclamant la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale şi a sumei de 1.575 RON, cu titlu de daune materiale, precum şi la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a sentinţei pronunţate în dosar şi până la achitarea efectivă a sumelor solicitate. A mai solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile din Legea nr. 136/1995, Norma nr. 23/2014, Directiva nr. 2009/103/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16.09.2009, art. 4 şi art. 5 C. civ., art. 1.349, art. 1.381, art. 1.384 alin. (1) C. civ., art. 1.387-1.395 C. civ. şi art. 192 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 295/11.03.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 1.575 RON reprezentând daune materiale şi de 130.000 RON reprezentând daune morale, precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea efectivă a debitului datorat. A admis în parte cererea subsidiară şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 4.799,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1434/A/21.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a obligat-o pe pârâtă şi la plata sumei de 150,20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii apelului cu privire la daunele morale solicitate în cuantum de 200.000 euro.

În motivare, recurentul a redat conţinutul mai multor norme legale naţionale şi europene, a evocat jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi decizia nr. 9/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, susţinând că acestea au fost încălcate şi aplicate greşit.

Recurentul a mai arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a hotărârilor evocate în cuprinsul cererii de recurs.

În drept, a invocat motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 7 şi 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că pretenţiile solicitate de recurent îşi au izvorul în materia asigurărilor şi că legiuitorul a suprimat calea de atac exercitată în materie, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1434/A/21.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă într-un litigiu circumscris materiei asigurărilor, întrucât pretenţiile deduse judecăţii sunt pretinse de terţul vătămat de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie şi care au ca temei contractul de asigurare încheiat între asigurător şi persoana care a produs evenimentul rutier.

În acest context, trebuie subliniat faptul că litigiul se circumscrie materiei asigurărilor, întrucât instanţele nu sunt învestite doar cu stabilirea răspunderii civile delictuale a persoanei responsabile de producerea accidentului auto, ci şi cu cereri de antrenare a răspunderii contractuale a asigurătorului, derivând din contractul de asigurare R.C.A., reglementate specific.

Analizând, în continuare, excepţia inadmisibilităţii, Înalta Curte reţine că, potrivit actelor cauzei, procesul a pornit la 15.03.2019, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 24-27 C. proc. civ. în privinţa legii de procedură aplicabile.

În acest sens, se subliniază că art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, (...)."

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Aşadar, faţă de dispoziţiile enunţate, decizia civilă nr. 1434/A/21.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, este definitivă încă de la pronunţare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Deşi în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate cu recurs curtea de apel a menţionat că decizia este susceptibilă de recurs, această menţiune ignoră dispoziţiile art. 24 C. proc. civ. care prevăd că "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" şi împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată la 15.03.2019, dar şi pe cele ale art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

În baza art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să îl oblige pe recurentul-reclamant la plata sumei de 4.000 RON către intimata-pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1434/A/21.10.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 4.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 aprilie 2021.