Tardivité de la demande en révision pour violation du délai d'un mois en cas de contradiction de jugements définitives

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 16 ianuarie 2017, pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă, sub număr de dosar x/2017, în baza art. 270 Codul Muncii, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul prevederilor art. 254, 256 din Codul Muncii, repararea integrală a prejudiciului cauzat pe parcursul executării contractului de muncă, de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu şi de nerestituire a bunurilor aparţinând societăţi, în cuantum de 300.331,43 RON, cu cheltuieli de judecată, onorariu de avocat şi orice alte sume ce se vor dovedi a fi cheltuite cu susţinerea prezentei cauze, rezervându-şi dreptul ca până la primul termen de judecată în condiţiile art. 204 şi următoarele din C. proc. civ., în măsura în care va constata şi lipsa altor sume să completeze prezenta acţiune.

La data de 31 martie 2017, reclamanta A. S.R.L. a depus precizare la acţiune, prin care şi-a completat petitul cererii introductive cu un nou capăt de cerere solicitând obligarea pârâtului şi la repararea integrală a prejudiciului cauzat în cuantum de 15.789,98 RON prin achitarea în contul său a sumei de 15789,98 RON, reprezentând prejudiciu produs pe parcursul executării contractului de muncă de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017, Tribunalul Bihor a constatat că excepţia prescripţiei introducerii acţiunii este invocată în termen având în vedere că se raportează la înscrisurile depuse de societatea reclamantă la dosar la termenul anterior de judecată, înscrisuri din care au rezultat datele la care au fost achiziţionate bunurile.

A fost admisă excepţia prescripţiei în ceea ce priveşte bunurile achiziţionate cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea acţiunii, şi anume anterior datei de 16.01.2014. Faţă de acestea, instanţa a pus în vedere reprezentantei reclamantei să realizeze o precizare prin care să indice sumele de bani solicitate după data de 16.01.2014, precum şi bunurile achiziţionate după data de 16.01.204.

Prin încheierea din 19 iunie 2019 instanţa a apreciat că este vorba despre o cerere nouă, formulată cu încălcarea disp. art. 204 alin. (1) C. proc. civ., fără a exista acordul părţii adverse, chiar dacă temeiul invocat de reclamantă este acelaşi, fiind vorba despre un prejudiciu diferit, astfel a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1052 din 14 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. x/2017, s-a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B..

A fost obligată reclamanta la plata sumei de 4000 RON, în favoarea pârâtului, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe, a încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017, a încheierii de şedinţă din 19 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L. Bucureşti a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admis ca fondat apelul civil declarat de apelanta A. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 1052/LM din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost schimbată în parte, în sensul că:

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. Bucureşti, împotriva pârâtului B..

A fost obligat intimatul-pârât să-i plătească apelantei-reclamante 141930,93 RON reprezentând 1/2 din suma de 283861,86 RON despăgubiri civile constând în contravaloarea serviciilor medicale nedecontate de CAS Bihor, aferente lunii iulie 2014, 8609,15 RON despăgubiri civile, constând în 1299,19 RON contravaloare bunuri nerestituite şi 7309,96 RON cheltuieli decontate nejustificat.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A. S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva încheierilor de şedinţă din 25 octombrie 2017 şi din 19 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bihor, pe care le-a păstrat în întregime.

S-a luat act de faptul că apelanta a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

La 22 martie 2021, B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

În motivare, revizuentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică cu decizia civilă nr. 810/2016-A din 5 octombrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 21 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire şi a reţinut:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Cererea dedusă judecăţii de faţă are ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, în raport cu decizia civilă nr. 810/2016-A din 5 octombrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.

Faţă de actul de învestire al instanţei, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

În speţă, se reţine că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la 22 martie 2021, fiind astfel depăşit termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 237/2020-A, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, respectiv de la data de 28 mai 2020.

În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la 22 martie 2021, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. atrage sancţiunea anulării, potrivit art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

Aşa fiind, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu vor mai fi analizate în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii formulării cererii fiind o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Este de menţionat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că revizuentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins şi nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 237/2020-A din 28 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2021.