Nullity of cassation appeal for mere repetition of arbitration annulment grounds

Şedinţa publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa arbitrală nr. 33 din 3 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2019, în cauza privind pe reclamanta A. S.A., şi pe pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., s-a constatat inexistenţa dreptului pârâtei CNAIR de a aplica penalităţi în temeiul Sub-Clauzei 8.3 din Condiţiile Speciale ale Contractului, precum şi netemeinicia şi caracterul nefondat al Revendicării nr. 3 din 11.08.2016 a pârâtei CNAIR., s-a dispus revizuirea parţială a Raportului Inginerului privind Stabilirea Modului de Soluţionare la Revendicările Beneficiarului "Construcţia variantei de ocolire Târgu-Mureş", transmisă prin Adresa nr. TGM-CPe249 din 28.03.2018, în sensul respingerii ca nefondată a Revendicării nr. 3 din 11.08.2016 a pârâtei CNAIR, a fost obligată pârâta CNAIR la restituirea sumei de 1.084.000 RON, ca urmare a încasării acesteia fără drept, prin executarea Scrisorii de garanţie de bună execuţie nr. K051238/836, emisă la data de 14.07.2014, de către B. S.A., precum şi la plata sumei de 28.688,88 RON, cu titlu de dobândă legală, calculată de la data încasării sumei de 1.084.000 RON (16.08.2019) şi până la 22.11.2019, precum şi în continuare, până la data restituirii efective a debitului principal. Totodată, prin aceeaşi sentinţă, a fost obligată pârâta CNAIR la plata sumei de 84.617,89 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe arbitrale, COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A a formulat acţiune în anulare, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 04.08.2020, sub număr de dosar x/2020, solicitând admiterea acţiunii în anulare, desfiinţarea în tot a sentinţei arbitrale, iar pe cale de consecinţă, respingerea cererii arbitrale, ca neîntemeiată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 221 din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă, acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 33 din 3 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul arbitral nr. x/2019, formulată de petenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., în contradictoriu cu intimata A. S.A. prin A. S.A. - Sucursala Bucureşti, reţinându-se, în esenţă, că motive invocate vizează netemeinicia hotărârii atacate, neputând fi circumscrise situaţiilor expres şi limitativ prevăzute de art. 608 C. proc. civ., care se constituie ca limite ale controlului de legalitate ce poate fi exercitat prin intermediul acţiunii în anulare.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., împotriva sentinţei civile nr. 221 din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, declarat de COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (CNAIR-S.A.) a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. a învederat că este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, a expus situaţia de fapt, şi, reiterând susţinerile din cuprinsul acţiunii în anulare a arăttat, în esenţă, că revendicarea sa cu nr. 3 este una corectă, având în vedere că, pe parcursul derulării contractului, Inginerul a solicitat Antreprenorului să indice progresul real al lucrărilor, arătând că, în baza clauzei 8.3 (Programul de execuţie) din condiţiile Speciale ale Contractului, îl instructează pe Antreprenor să întocmească revizia Programului de Execuţie al Lucrărilor, după cum urmează:

"Programului de Execuţie al Lucrărilor va cuprinde extensia de timp rezultată ca urmare a întârzierilor datorate Ordinului de suspendare al Lucrărilor (eveniment finalizat) în cuantum de 352 de zile calendaristice.

Programului de Execuţie al Lucrărilor va cuprinde extensia de timp ce rezultă ca urmare a întârzierilor datorate descărcării arheologice (eveniment finalizat), în cuantum de 130 de zile calendaristice".

Recurenta a mai arătat că, întrucât Antreprenorul A. S.A nu s-a conformat solicitărilor transmise de Inginer, conform prevederilor contractuale, a fost emisă factura de penalităţi si, ulterior, s-a procedat la executarea Scrisorii de garanţie de bună execuţie nr. K051238/836.

În plus, a mai susţinut că modul de soluţionare emis de inginer respectă prevederile contractuale, întrucât întreaga corespondenţă cu privire la Revendicarea Beneficiarului privind Programul de Execuţie s-a purtat anterior încetării contractului de lucrări.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile contractuale, coroborat cu faptul că CNAIR - S.A. a urmat întocmai prevederile contractuale în ceea ce priveşte modul de emitere a unor penalităţi, conform Sub-Clauzei 8.3, apreciază că nu poate fi obligată la restituirea sumei de 1.084.000 RON Scrisorii de garanţie de bună execuţie nr. K051238/836, astfel cum în mod greşit a stabilit Tribunalul Arbitral.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii în anulare, aşa cum a fost formulată, desfiinţarea Sentinţei arbitrale nr. 33 din 03.07.2020 pronunţată în dosarul arbitral nr. x/2019 de Tribunalul Arbitrai din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului recurentei-reclamante, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de reclamanta COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. din perspectiva excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A. prin întâmpinare, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, constată că excepţia este întemeiată.

Se reţine că întreaga construcţie a recursului reclamantei vizează exclusiv aspecte privind modul de interpretare a prevederilor contractuale, atitudinea subiectivă a părţilor, executarea obligaţiilor contractule, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuţie situaţia de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinţei, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată Curtea de Apel Bucureşti (respingerea acţiunii în anulare, ca inadmisibilă) şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

De altfel, în privinţa recursului dedus judecăţii ne aflăm în faţa unei duplicări a susţinerilor din cuprinsul acţiunii în anulare, mărturie fiind similitudinea dintre cererea de recurs şi acţiunea în anulare, formulate de aceleaşi parte în cauză. Aceleaşi motive au fost deduse Curţii de Apel Bucureşti spre judecată şi sunt acum readuse în discuţie în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea instituţiei recursului, trecând peste evidenţa procedurală că instanţa de casaţie nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluţionarea unor aspecte de temeinicie.

Simpla reiterare în cererea de recurs a susţinerilor din cuprinsul acţiunii în anulare, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinţei recurate, nu întruneşte cerinţa ce se cere a fi îndeplinită.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Aşa fiind, nemulţumirea recurentei cu privire la soluţia pronunţată, fără a formula critici de nelegalitate la adresa hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (CNAIR-S.A.) împotriva sentinţei civile nr. 221 din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NATIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. (CNAIR-S.A.) împotriva sentinţei civile nr. 221 din 17 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2021.