Annulment of pension recalculation appeal for failure to invoke statutory cassation grounds

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 04.08.2020 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă sub numărul x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, efectuarea de către pârâtă a operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu a reclamantei, începând cu 01.02.2017, de la suma de 928 RON, reprezentând salariul de funcţie (bază) la data deschiderii dreptului la pensie, la suma de 1450 RON, sumă stabilită în baza H.G. nr. 1/2017 ca salariu de bază minim brut pe ţară garantat în plată, avându-se în vedere diferenţa în cuantum brut de 522 RON/lună, precum şi recalcularea celorlalte elemente care au la bază salariul de funcţie; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011, începând cu 01.02.2017 şi până la data plăţii efective, menţionând că nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3422 din 20 noiembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia I civilă, a fost admisă cererea reclamantei A.; a fost obligată intimata la actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantei, începând cu 01.02.2017, prin raportare la o soldă de funcţie în valoare de 1450 RON şi la emiterea unei decizii în acest sens, precum şi la plata diferenţelor dintre pensia astfel calculată şi cea achitată efectiv, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, retroactiv, începând cu 04.08.2020 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei sentinţe, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat apel şi totodată, cerere de suspendare a executării sentinţei apelate, până la soluţionarea căii de atac a apelului.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 3422/20.11.2020 a Tribunalului Ilfov şi a dispus suspendarea acestei sentinţe până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

Împotriva acestei încheieri, la 9 februarie 2021, reclamanta A. a formulat recurs prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării provizorii a sentinţei primei instanţe.

Fără a indica vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta arată că, în aprecierea ei, motivele pentru care intimata a solicitat suspendarea executării provizorii a hotărârii apelate nu reprezintă temeiuri suficiente pentru a suspenda executarea sentinţei care are caracter executoriu.

În dezvoltarea criticilor, arată că sentinţele pronunţate în primă instanţă, în cauze având ca obiect drepturi de asigurări sociale, sunt executorii de drept, dată fiind importanţa acestor litigii pentru patrimoniile părţilor implicate. Prin urmare, suspendarea provizorie a executării unei asemenea sentinţe este o măsură de excepţie, ce trebuie temeinic justificată. Susţine că apelanta este cea care avea obligaţia de a dovedi existenţa unor cauze reale şi suficiente care să justifice înlăturarea caracterului executoriu al hotărârii primei instanţe, însă nu există probe sub acest aspect, din analiza cererii de suspendare şi a apărărilor formulate cu privire la aceasta neputându-se aprecia, în opinia recurentei, că punerea în executare a sentinţei riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă, astfel cum a susţinut intimata.

Mai arată recurenta că, în ce priveşte urgenţa măsurii suspendării, apelanta nu ar fi făcut dovada că recurenta ar fi început executarea silită, ci doar a invocat faptul că o eventuală punere în executare a hotărârii judecătoreşti, la data sesizării instanţei cu cererea de suspendare, ar fi imposibilă, în contextul disciplinei financiar-bugetare.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 03.03.2021, care, la 12.03.2021 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei A. la 08.04.2021, însă aceasta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Totodată, art. 489 alin. (2) din acelaşi cod prevede că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs, instanţa constată că autoarea căii de atac nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a dezvoltat, în concret, vreo critică împotriva încheierii atacate.

Astfel, departe de a aduce critici relative la raţionamentul instanţei de apel, recurenta combate în mod direct doar argumentele de fapt ale petentei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, cu privire la iminenţa producerii unui prejudiciu, urgenţa măsurii, demararea procedurii de executare silită a sentinţei primei instanţe şi cu privire la dificultăţile legate de întoarcerea executării, care, în opinia recurentei, nu justifică admiterea cererii de suspendare provizorie a executării.

Ori, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Faţă de cele constatate, se reţine că recurenta urmăreşte, în realitate, nu prezentarea unor critici de nelegalitate care să atragă casarea încheierii recurate ci reanalizarea şi reinterpretarea probatoriului, prin devoluţiunea integrală a fondului, în vederea stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa anterioară. Însă recursul urmăreşte să supună instanţei supreme examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, aspectele de netemeinicie neputând fi cercetate în această etapă procesuală, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2021.