Labor salary discrimination and inadmissibility of cassation appeal against definitive appellate decision

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă, la 6 ianuarie 2020, reclamantul SINDICATUL A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., a chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, în urma administrării probelor, să se dispună:

- recunoaşterea stării de discriminare din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Târgu Mureş, personal ce beneficiază de sporuri în procent de 45%, care depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018;

- uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform deciziei RIL a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016, cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite, la nivel, de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Târgu Mureş;

- obligarea pârâţilor Curtea de Apel Galaţi şi Ministerul Justiţiei la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie şi dobânda penalizatoare, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor) până la plata efectivă a sumelor cuvenite, astfel cum au fost solicitate prin acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 291/07.08.2020, Tribunalul Vrancea, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi a respins acţiunea formulată de reclamantul SINDICATUL A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., împotriva pârâtului MINISTERUL JUSTIŢIEI, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, Tribunalul a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL A. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea DiscriminăriI.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul SINDICATUL A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J..

Prin decizia civilă nr. 635/2020 din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantului SINDICATUL A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J..

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Susţine recurentul că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor-pârâţi la 30.12.2020 şi 04.01.2021.

Intimata Curtea de Apel Galaţi a formulat întâmpinare, la 22.01.2021, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 5 februarie 2021, a formulat întâmpinare şi intimatul Ministerul Justiţiei, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului, care a depus la dosar concluzii scrise, la 9 aprilie 2021.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi de atac, reţine următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Se constată că, în speţă, hotărârea recurată, respectiv decizia nr. 635/2020 din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind "conflictele de muncă".

Textul de lege anterior evocat cuprinde litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

Art. 214 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului", iar dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii statuează că "hotărârile pronunţate în fond sunt definitive".

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 274 Codul Muncii.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 635/2020 din 29 octombrie 2020, pronunţată în apel de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. împotriva deciziei civile nr. 635/2020 din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant SINDICATUL A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J. împotriva deciziei civile nr. 635/2020 din 29 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2021.