Insolvency of electricity buyer ends appeal by operation of law; contract damages claims restricted to insolvency procedure

Şedinţa publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 9 aprilie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., prin administrator judiciar A. şi administrator special B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata către Hidroelectrica a sumei de 3.233.956 RON, reprezentând pierderea suferită prin vânzarea energiei electrice la un preţ mediu per MWh sub costul de producţie pentru 1 MWh, obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de Hidroelectrica prin vânzarea cantităţii totale de 451.134 MWh (profitul net), calculat conform reglementarilor ANRE, la plata dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

La 26.06.2015, în temeiul art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a societăţii D. S.A. Galaţi motivat de faptul că, potrivit sentinţei civile nr. 299/11.06.2014, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosar nr. x/2014, a fuzionat prin absorbţie cu C. S.A., potrivit Proiectului de fuziune al societăţilor D. S.A. Galaţi si C. S.A. Galaţi.

Urmare a Proiectului de fuziune al societăţilor D. S.A. Galaţi şi C. S.A. Galaţi, publicat în Monitorul Oficial al României partea a IV-a, nr. 2046/03.04.2014, s-a realizat fuziunea prin absorbţie între cele două societăţi, predarea activului şi pasivului societăţii absorbite C. S.A. fiind făcută ulterior, în baza unui proces-verbal de predare-primire.

D. S.A. Galaţi este societatea absorbantă, iar C. S.A. Galaţi este societatea absorbită, care a fost dizolvată fără a fi supusă lichidării şi a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerţului, la închiderea procesului de fuziune.

Din certificatul constatator nr. x/23.06.2015 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului reiese faptul că C. S.A. a fost radiată la 02.07.2014, urmare a fuziunii prin absorbţie cu D. S.A. Galaţi.

A arătat că valoarea totală a veniturilor nerealizate în perioada 01.01.2011-31.05.2012 a fost de 11.777.063,44 RON (7.771.616,72+4.005.446,72).

Reclamanta a formulat cerere precizatoare a cuantumului pretenţiilor, în sensul că, dacă cererea iniţială se întemeia exclusiv pe raportul de control al Curţii de Conturi nr. 133829/17.12.2014 şi pe decizia nr. 4/19.01.2015 a Curţii de Conturi, din care rezultă că în legătură cu contractul nr. xCE/03.03.2004 încheiat de C. S.A. cu Hidroelectrica, prejudiciul este de 3.233.956 RON în perioada 01.01.2011-31.05.2012, ulterior, urmare controlului intern efectuat de echipa Departamentului Control Intern s-a constatat că, în luna iunie 2012 prejudiciul a fost de 1.454.991,17 RON, astfel că venitul nerealizat a fost de 277.795,41 RON, totalul prejudiciului şi a veniturilor nerealizate pentru luna iunie 2012 fiind de 1.732.786,58 RON.

Conchizând, a arătat că suma solicitată pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012 este de 11.777.063,44 RON (7.771.616,72+4.005.446,72) la care se adaugă suma de 1.732.786,58 RON, pentru luna iunie 2012.

A făcut precizări cu privire la prescripţia dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2011-27.06.2012.

Prin încheierea de şedinţă din 27 noiembrie 2015 (termen pentru care s-a amânat pronunţarea asupra excepţiilor), Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia de necompetenţă a Tribunalului Bucureşti, ca neîntemeiată şi a unit cu fondul ambele excepţii rămase.

Referitor la calitatea procesuală pasivă, a reţinut că urmează, de asemenea, să fie probată, contractul de vânzare-cumpărare invocat fiind încheiat cu C. S.A., fără a fi precizate condiţiile fuziunii invocate.

În ceea ce priveşte excepţia prescrierii unei părţi din pretenţii, a pus în vedere reclamantei să precizeze, în concret, din executarea defectuoasă a căror contracte rezultă fiecare din sumele solicitate la capetele 1 şi 2 ale acţiunii şi ce contracte au fost denunţate unilateral precum şi la ce dată. Abia după depunerea acestor date se va putea relua discutarea acestei excepţii.

Prin sentinţa civilă nr. 159 din 23 ianuarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca prescrisă.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., solicitând, în principal, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 159, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23.01.2018, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost modificată şi precizată şi obligarea intimatei-pârâte la plata către Hidroelectrica a sumei de 3.233.956 RON, reprezentând pierderea suferită prin vânzarea energiei electrice la un preţ mediu per MWh sub costul de producţie pentru 1 MWh în perioada 01.01.2011 -31.05.2012; obligarea intimatei pârâte la plata către Hidroelectrica a beneficiul nerealizat în cuantum de 11.777.063,44 RON pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012, la care s-a adăugat şi suma de 1.732.786,58 RON (suma ce a fost calculată urmare a Raportului intern al Hidroelectrica pentru luna iunie 2012); obligarea intimatei pârâte la plata către Hidroelectrica a dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă; obligarea intimatei pârâte la plata către Hidroelectrica a cheltuielilor de judecată.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei civile şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimata-pârâtă D. S.A. a formulat apel incident împotriva încheierii de şedinţă din data de 27.11.2015 şi a arătat că unicul motiv de apel incident în cauză, îl constituie faptul că litigiul dintre părţi a fost tranşat la o instanţă necompetentă teritorial, remediul fiind admiterea apelului incident, casarea hotărârii atacate şi remiterea cauzei spre rejudecare, la instanţa competentă material şi teritorial, în speţă, Tribunalul Galaţi.

Prin decizia civilă nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a respins apelul incident formulat de pârâta D. S.A., împotriva încheierii de şedinţă din 27.11.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca neîntemeiat.

S-a admis apelul principal formulat de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., împotriva sentinţei civile nr. 159/23.01.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a fost anulată sentinţa atacată, în sensul că s-a admis excepţia prescripţiei doar pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2011 - 8.04.2012.

S-a stabilit termen pentru evocarea fondului cu privire la pretenţiile aferente perioadei 9.04.2012 - 27.06.2012, la data de 11.12.2018; s-a pus în vedere apelantei reclamante să depună la dosar modul de calcul detaliat pentru pretenţiile aferente perioadei 9.04.2012-27.06.2012 (pierdere suferită şi beneficiu nerealizat) până în data de 20.11.2018, să îl comunice apelantei pârâte şi să depună la dosar confirmarea de primire.

Prin decizia civilă nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea privind pretenţiile reclamantei S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., pentru perioada 09.04.2012- 27.06.2012, ca neîntemeiată.

La 22 martie 2019, recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018 şi deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea, în parte, a deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.01.2011-08.04.2012 şi casarea, în tot, a deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, trimiterea cauzei spre rejudecare şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte D. S.A., la 10 iunie 2019 .

La 4 iulie 2019, în termen legal, intimata-reclamantă D. S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei recurate.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Recurenta-reclamantă a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat că, prin hotărârea intermediară nr. 37 din 25.02.2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva societăţii D. S.A., fiind desemnat administrator judiciar C.I.I. E.. Totodată, a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2021, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a prorogat discutarea excepţiei nulităţii recursului declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 132/A din 22.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admis în principiu recursul împotriva deciziei nr. 2151/A din 30.10.2018 a aceleiaşi instanţe şi a fost prorogată soluţionarea cererii de aplicare a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Examinând cu prioritate incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte reţine următoarele:

Raporturile juridice dintre părţi derivă din contractul nr. xCE/03.03.2004 încheiat de C. S.A. cu HIDROELECTRICA. Potrivit sentinţei civile nr. 299/11.06.2014, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2014, C. S.A. a fuzionat prin absorbţie cu D. S.A., societatea absorbita, C. S.A. fiind dizolvată fără a fi supusă lichidării şi, ulterior, radiată din Registrul Comerţului.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 9 aprilie 2015 şi are ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamanta HIDROELECTRICA a sumei de 11.777.063,44 RON (7.771.616,72+4.005.446,72) pentru perioada 01.01.2011-31.05.2012, la care se adaugă suma de 1.732.786,58 RON pentru luna iunie 2012, reprezentând pierderea suferită prin vânzarea energiei electrice la un preţ mediu per MWh sub costul de producţie pentru 1 MWh, obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de HIDROELECTRICA prin vânzarea cantităţii totale de 451.134 MWh (profitul net), calculat conform reglementarilor ANRE, la plata dobânzii legale de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea intermediară din 25 februarie 2020, pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-a dispus admiterea cererii debitoarei D. S.A. şi deschiderea procedurii generale împotriva acesteia, fiind desemnat administrator judiciar provizoriu C.I.I. E.; totodată, s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitoarei la 13.04.2020.

Din verificările instanţei supreme efectuate în ceea ce priveşte stadiul de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii insovenţei, se constată că hotărârea intermediară din 25 februarie 2020 a rămas definitivă, aspect necontestat de niciuna dintre părţi.

În această situaţie, după deschiderea procedurii insolvenţei unei debitoare, singura modalitate de valorificare a unui drept de creanţă anterior deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei, se poate realiza numai în cadrul procedurii de insolvenţă, cu respectarea exigenţelor legii speciale.

Potrivit dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 invocate de către ambele părţi:

"De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Constatând că s-a invocat şi de către recurenta-reclamantă rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor legale reglementate de art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, dispoziţii care impun ca "la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează".

Având în vedere că încetarea acţiunii în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 este o măsură procesuală care are drept scop să stopeze acţiunile în pretenţii şi executările silite îndreptate împotriva debitorului (faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei prin hotărâre definitivă în temeiul Legii nr. 85/2014) şi valorificarea creanţelor numai în cadrul procedurii colective, soluţia ce se impune este aceea de încetare a judecăţii recursului declarat de recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Faţă de cererea de obligare a intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Prin urmare, fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.

Pe de altă parte, poziţia juridică de parte câştigătoare în proces este determinată de rezultatul obţinut prin hotărârea de soluţionare a litigiului. Ca atare, cum prezenta cale de atac urmează a înceta de drept, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, nu se poate considera că vreuna dintre ele are calitate de parte câştigătoare, iar cealaltă de parte căzută în pretenţii, pentru a se pune problema acordării cheltuielilor de judecată pe temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum solicită recurenta-reclamantă.

Prin urmare, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 coroborat cu art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va înceta judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 132/A din 22 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi împotriva deciziei civile nr. 2151/A din 30 octombrie 2018, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 aprilie 2021.