Nullity of cassation appeal for failure to formulate grounds of illegality challenging the unconstitutionality of constitutional review admissibility criteria

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 34/R/din 19.08.2020 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantul A., împotriva încheierii de şedinţă din 06 iulie 2020 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o în întregime.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul A., ce a fost înregistrată cu pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2020.

Prin cererea formulată de reclamantul A. la data de 10.11.2020, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 693 din Legea nr. 95/2006 care încalcă art. 102 alin. (1), (3), art. 32 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituţia României, iar prin notele scrise depuse la data de 08.12.2020 contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a pct. 18, 19 şi 20 din O.U.G. nr. 8 din 22 februarie 2018 privind reglementarea unor măsuri din domeniul sănătăţii care încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie datorită invocării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale prin încheierea din data de 8 decembrie a respins ca inadmisibile cererile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor dispoziţii legale: art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 693 din Legea nr. 95/2006, pct. 18, 19, 20 din O.U.G. nr. 8 din 22 februarie 2018.

Împotriva acestei încheieri A. a declarat recurs, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, susţinând, în esenţă, că în minuta şedinţei din 08.12.2020 este precizat că nu a fost sesizată Curtea Constituţională datorită inadmisibilităţii.

Totodată, a susţinut că excepţiile de neconstituţionalitate formulate întrunesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, impunându-se admiterea recursului şi dispunerea sesizării Curţii Constituţionale.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Spitalul Orăşenesc "Dr. B." a invocat excepţia nulităţii recursului solicitând respingerea recursului.

Analizând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze raţionamentul adoptat de curtea de apel vizând respingerea ca inadmisibile a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 693 din Legea nr. 95/2006, pct. 18, 19, 20 din O.U.G. nr. 8 din 22 februarie 2018.

Astfel, recurentul nu a formulat critici la adresa încheierii pronunţate în apel prin care să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

Fără să combată raţionamentul instanţei de apel şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a menţionat doar că excepţiile de neconstituţionalitate formulate întrunesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, impunându-se admiterea recursului şi dispunerea sesizării Curţii Constituţionale.

Or, calea de atac a recursului poate fi exercitată doar în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare.

Astfel, recurentul A. avea obligaţia de a prezenta motivele de recurs pentru care înţelege să critice hotărârea instanţei de apel, să demonstreze de ce raţionamentul juridic al acestei instanţe nu era legal şi care sunt argumentele de nelegalitate ale hotărârii recurate, respectiv care sunt textele de lege încălcate de instanţă în soluţionarea cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aplice sancţiunea nulităţii cererii de recurs în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2021.