Buyer's fipronil-tainted eggs claim remanded after appellate court erred on warranty versus general contractual liability

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.Obiectul cererii introductive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 31 august 2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.222.008,47 (240.774,35 în echivalent euro), reprezentând prejudiciu rezultat în urma livrării către reclamantă în cursul anului 2017, de materie primă - ou şi ou lichid - infestată cu substanţa fipronil, din care s-a fabricat produsul praf ouă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

B. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 121 din 18 martie 2019, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.222.008,47 RON cu titlu de prejudiciu; a admis excepţia netimbrării invocată din oficiu; a anulat cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., ca netimbrată; a anulat cererea de chemare în garanţie a Institutului de Igienă Publică şi Sănătate Veterinară formulată de pârâta S.C. B. S.R.L. ca netimbrată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14.817 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Bacău a formulat apel pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinţei şi pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

D. Hotărârea instanţei de apel.

Prin decizia civilă nr. 853 din 10 decembrie 2019 Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul civil declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 121 din 18 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Bacău şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

E. Considerentele hotărârii instanţei de apel.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut în esenţă următoarele:

Potrivit Cap. III din contractul încheiat între părţi, pct. 3.3, vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse în interiorul termenului de valabilitate al produselor, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 3.4 din contract, vânzătorul se obligă să pună la dispoziţia cumpărătorului certificatul de calitate al produselor şi lunar buletin de analiză eliberat de autoritatea de stat.

Temeiul de drept invocat de intimata-reclamantă a fost reprezentat de răspunderea civilă contractuală, respectiv dispoziţiile art. 1350 C. civ., instanţa de fond soluţionând cauza în funcţie de aceasta.

Apărarea pârâtei a vizat faptul că în cauză nu se poate reţine decât eventual o răspundere civilă contractuală pentru viciile ascunse ale produsului vândut, care este una specială faţă de răspunderea civilă contractuală pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Faţă de situaţia de fapt expusă, răspunderea-pârâtei nu ar fi putut fi angajată decât în baza dispoziţiilor art. 1710 C. civ. vizând garanţia pentru vicii.

În vederea stabilirii răspunderii apelantei, intimata nu avea la îndemână decât calea prevăzută de art. 1710 C. civ., una dintre variante fiind rezoluţiunea vânzării şi, totodată stabilirea întinderii garanţiei în funcţie de dispoziţiile art. 1712 C. civ.

Reţinând faptul că obligarea apelantei la plata prejudiciului pretins produs ca urmare a faptei ilicite a acestuia, în baza răspunderii civile contractuale, a fost dispusă cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că singura răspundere ce ar fi putut fi angajată în cauză, faţă de motivele de fapt invocate, ar fi putut fi numai cea întemeiată pe dispoziţiile ce reglementează răspunderea vânzătorului pentru vicii, aceasta având caracter special/derogatoriu faţă de cea de drept comun, cum instanţa din oficiu nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, Curtea a admis apelul formulat în cauză.

F. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs reclamanta A. S.A., criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:

În cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fiind aplicate greşit normele de drept material de către instanţa de apel.

În conformitate cu prevederile art. 3.4 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 4 septembrie 2015, pârâta S.C. B. S.R.L. punea la dispoziţia recurentei-reclamante periodic buletine de analiză, iar începând cu anul 2018 ANSVSA a inclus fiproniul în programul de autocontrol al crescătorilor de păsări/procesatorilor de ouă.

La data de 10 august 2017 pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat în scris că nu foloseşte fipronil. ANSVSA a constatat în luna decembrie 2017 prezenţa fipronil în efective de păsări din ferme proprii din care societatea intimată a livrat către recurentă materie primă şi ou lichid.

Raportat la aspectele invocate şi la faptul că produsul livrat nu îndeplinea condiţiile sanitar veterinare, fiind contaminat cu o substanţă interzisă atât de legislaţia naţională, cât şi de cea europeană, recurenta apreciază că există situaţia premisă a unei fapte ilicite şi a solicitat angajarea răspunderii contractuale.

Răspunderea prevăzută de prevederile art. 1712 C. civ. ar deveni incidentă în condiţiile în care produsul livrat nu corespunde condiţiilor de valabilitate sau calitative.

Fiind vorba despre o materie primă ce este folosită la fabricarea de produse alimentare, nerespectarea prevederilor legale şi folosirea de substanţe interzise nu pot constitui din punct de vedere al reclamantei-recurente, vicii ascunse.

Intenţia părţilor contractante a fost ca vânzătorul să răspundă pentru calitatea şi conformitatea produselor livrate şi a repara prejudiciile, indiferent de faptul dacă vânzătorul cunoştea sau nu viciile/neconformităţile faţă de cerinţele legale şi de obligaţia asumată de S.C. B. S.R.L. de a nu folosi fipronil în efectivele sale. Prin contract vânzătorul şi-a asumat o obligaţie de a livra în toate situaţiile produse conforme şi de a repara prejudiciile.

Conform punctului de vedere al IISPV rezultă că a fost identificat fipronil în mod repetat în efectivele S.C. B. S.R.L. Cu toate acestea, pârâta a continuat să livreze produse contaminate. Aşa fiind, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii acesteia, raportat la neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de furnizare de produse care să corespundă cerinţelor legale de calitate şi siguranţă alimentară.

Prin adresa din 2 iulie 2018, S.C. B. S.R.L. şi-a manifestat intenţia stingerii diferendului pe cale amiabilă, recunoscându-şi astfel culpa în producerea prejudiciului reclamat.

Conform procesului-verbal înregistrat la societatea recurentă sub nr. x din 19 aprilie 2019, având în vedere acordul S.C. B. S.R.L. de a achita integral prejudiciul, au fost decontate 6 bilete la ordin în valoare de câte 126.314,25 RON fiecare şi s-a efectuat livrări de marfă în valoare de 50.152,68 RON în compensarea prejudiciului.

Situaţia premisă nu se circumscrie prevederilor art. 1712 C. civ., aşa cum reţine instanţa de apel.

Conform prevederilor contractuale, viciile ascunse pentru care vânzătorul garantează ţin de calitatea produselor livrate şi nu de neconformitatea acestora, mai ales atunci când nu sunt respectate norme sanitar-veterinare, cu atât mai mult cu cât pârâta-intimată cunoştea acest aspect.

Situaţia constatată de autoritatea competentă şi prejudiciul suferit de societatea recurentă nu au fost generate de un viciu ascuns, ci de o încălcare conştientă a unor prevederi legale şi a declaraţiei conform căreia S.C. B. S.R.L. nu utilizează substanţe cu conţinut de fipronil, astfel încât temeiul legal al angajării răspunderii intimatei este cel analizat de instanţa de fond.

Se solicită admiterea recursului şi casarea deciziei recurate.

G. Analizând recursul, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Între recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., în calitate de cumpărător şi pârâta-intimată S.C. B. S.R.L., în calitate de vânzător a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 4 septembrie 2015, prin care pârâta s-a obligat să furnizeze reclamantei produsul melanj ouă şi/sau ouă procesare, iar reclamanta obligându-se să plătească aceste produse.

Conform prevederilor contractuale, produsele livrate pe baza contractului trebuie să fie în conformitate cu specificaţiile tehnice şi să corespundă cerinţelor legale de calitate şi siguranţă alimentară.

Pentru garantarea calităţii produselor livrate, pârâta a comunicat reclamantei o declaraţie, prin care a arătat că în procesul de producţie al ouălor de consum nu foloseşte produse care au substanţă activă fipronil şi nici alte insecticide care pot contamina ouăle.

Prin Buletinul de analiză 31905 din 20 decembrie 2017 emis de IISPV s-a constatat prezenţa substanţei Fipronil în praful de ouă produs de reclamantă, din ouă şi melaj de ouă furnizate de pârâtă.

Praful de ouă produs de către reclamantă şi livrat către C. şi D. S.A., în care a fost identificată substanţa Fipronil, a fost retras şi distrus de către aceasta, reclamanta suportând toate costurile aferente acestor operaţiuni.

Temeiul acţiunii formulate de reclamantă este răspunderea contractuală, respectiv prevederile art. 1270 C. civ. şi art. 1350 C. civ.

Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că nu au fost analizate apărările formulate de pârâtă şi că răspunderea pârâtei nu poate fi angajată decât în baza dispoziţiilor art. 1710 C. civ., vizând garanţia pentru vicii.

Referitor la garanţia pentru vicii este de reţinut faptul că vânzătorul trebuie să asigure cumpărătorului posesiunea utilă (normală) a lucrului vândut. Deci vânzătorul va răspunde în cazul în care bunul vândut este "impropriu întrebuinţării la care este destinat sau care îi micşorează în asemenea măsură întrebuinţarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preţ mai mic" - art. 1707 alin. (1) C. civ.

În speţă nu se poate reţine că vânzarea produselor care conţin substanţa fipronil se circumscrie răspunderii pentru vicii având în vedere faptul că este interzisă comercializarea unor astfel de produse, atât legislaţia naţională cât şi cea europeană având ca obiect în materie de siguranţă alimentară protecţia consumatorilor.

În anul 2017, Uniunea Europeană a impus prin Regulament (direct aplicabil în dreptul intern al ţărilor membre UE) reducerea concentraţiei de fipronil din biocid până la un nivel neutru pentru sănătatea omului.

Odată descoperit fipronil în concentraţii riscante, au fost scoase din vânzare cantităţi importante de ouă.

Potrivit Cap. II din contractul încheiat între părţi:

"Produsele livrate în baza prezentului contract trebuie să fie în conformitate cu specificaţiile tehnice şi să corespundă cerinţelor legale de calitate şi siguranţă alimentară.

Vânzătorul îşi asumă răspunderea să nu schimbe specificaţiile tehnice anexate fără acordul cumpărătorului".

Pe de altă parte, însăşi pârâta-intimată a comunicat recurentei-reclamante o declaraţie prin care a arătat că în procesul de producţie al ouălor de consum nu foloseşte produse care au substanţă activă Friponil şi nici alte insecticide care pot contamina ouăle.

Având în vedere obligaţiile asumate de părţi prin contractul de vânzare încheiat, precum şi temeiul juridic invocat de reclamantă în acţiunea formulată, instanţa trebuia să analizeze dacă în cauză sunt întrunite sau nu cerinţele angajării răspunderii civile şi nu să reţină, astfel cum a făcut instanţa de apel că nu se poate angaja decât răspunderea vizând garanţia pentru vicii.

Este de reţinut faptul că Fipronil este un pesticid care se acumulează în grăsime şi acţionează prin perturbarea transmiterii impulsurilor nervoase către celelalte nervoase.

Utilizarea ca insecticid este interzisă în Uniunea Europeană la animalele destinate consumului uman şi produselor obţinute de la acestea, cum sunt găinile şi ouăle de consum, din cauza riscului prezentat pentru siguranţa alimentară şi sănătatea consumatorilor. Potrivit Regulamentului UE nr. 2035/2016, începând cu anul 2017 fipronil nu mai este autorizat ca insecticid.

Astfel, substanţa Fipronil nu este clasificată ca o substanţă permisă pentru utilizare ca produs medicamentos veterinar la animalele de fermă crescute pentru producerea de alimente destinate consumului uman şi nici rezidurile sale nu trebuie să se regăsească la ouă şi păsări de curte. Incidentul de contaminare cu fipronil este considerat ca rezultat al utilizării ilegale a substanţei în fermele de creştere a găinilor pentru ouat.

În cauză sunt întrunite cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., temeiul juridic al acţiunii fiind răspunderea civilă contractuală şi nicidecum răspunderea pentru vicii, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel.

Aşa fiind, recursul urmează a fi admis, hotărârea recurată va fi casată şi va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamanta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 853/2019 din 10 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 15 aprilie 2021.