Competence for objection to forced execution: Unity of the enforcement court under Art. 714(1) and 651(3) CPC

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 24.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă, anularea actelor de executare silită emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5563/CS/2020 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2019, precum şi admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 421/21.01.2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut că creditoarea a ales instanţa de executare ca fiind Judecătoria Suceava, întrucât debitorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava are sediul în municipiul Suceava. Cu toate acestea, prin aplicarea dispoziţiilor art. 127, alin. (1) şi (3) C. proc. civ., faţă de calitatea creditoarei, prin sentinţa civilă nr. 461/10.02.2020 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2019, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Iaşi, motiv pentru care această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze contestaţia la executare.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Iaşi prin sentinţa civilă nr. 3463 din data de 29 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii şi înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că în speţă, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, norma de competenţă prevăzută de art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., fiind instituită în favoarea debitorului, iar nu a creditorului. Or, sediul debitorului la data sesizării organului de executare era situat în Bucureşti, Bulevardul x, în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind şi instanţa la care contestatorul a înţeles să introducă cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare şi suspendarea executării silite

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că în materia contestaţiei la executare competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Iaşi a reţinut că, în cauză, competenţa aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În speţă, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 24.08.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă, anularea actelor de executare silită emise de BEJ B. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 5563/CS/2020 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2019, precum şi admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, şi care prevede, în noua redactare, că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Din norma juridică enunţată se degajă cerinţa ca instanţa de executare să fie unică, în sensul că una şi aceeaşi instanţă trebuie să soluţioneze atât cererea de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

În speţă, în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 al BEJ B. s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava în favoarea creditorului A. - în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1403 din data de 22.11.2007, aşa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 317 din 1.04.2019, ambele pronunţate de Tribunalul Suceava şi sentinţa civilă nr. 1192 din data de 20.05.2009, aşa cum a fost lămurită prin încheierea nr. 318 din data de 1.04.2019, pronunţate de Tribunalul Suceava.

Prin încheierea civilă nr. 5563/C.S./11.06.2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite în temeiul titlului executoriu menţionat.

Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 5563/C.S./11.06.2020 a Judecătoriei Iaşi, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare aparţine judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită, şi anume Judecătoria Iaşi, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi contestaţiile la executare, ca instanţă de executare.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute şi de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.