Revision petition peremption for procedural inactivity exceeding six months
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Civil Section I, admitted an exception of peremption filed ex officio and declared the petition for revision inadmissible, resulting in the revizor’s failure and the maintenance of the finality of the original decision. The dispute arose from a revision petition against a prior final decision, which had been suspended by the court on June 16, 2020, after the petitioner failed to appear at the hearing or request judgment in absentia. The court held that the case remained inactive for more than six months without any procedural act by the party to interrupt the suspension, thereby triggering the statutory presumption of fault and meeting the conditions for peremption. The decisive legal basis was Article 416 paragraph (1) of the Civil Procedure Code, which provides for the automatic peremption of claims remaining in inactive status due to a party's fault for a period exceeding six months, and Article 420 paragraph (1) of the Civil Procedure Code, which permits the court to establish peremption ex officio as a peremptory and absolute procedural exception in the interest of good administration of justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Revision petition peremption for procedural inactivity exceeding six months: Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, A. a formulat revizuire împotriva deciziei nr. 634 din 4 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluţia de primire din 28 aprilie 2020, a fixat termen de judecată la 16 iunie 2020 în vederea soluţionării cererii de revizuire.
Prin încheierea din 16 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 634 din 4 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal, a lipsit revizuentul, iar acesta nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 22 martie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 11 mai 2021, în vederea discutării perimării cererii de revizuire declarată de A..
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 16 iunie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care revizuentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de revizuire cu a cărei soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva împotriva deciziei nr. 634 din 4 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2019
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.