Peremption of civil appeal due to lapse of six-month suspension period without procedural acts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Section I Civil, dismissed the appellant's case by declaring the appeal (recurs) statutorily lapsed (perimat) ex officio, thereby leaving the underlying appellate decision of the Bucharest Court of Appeal in force. The case involved a civil appeal filed by a party against a decision from the Court of Appeal, Section III Civil for cases with minors and family matters, which had previously found a prior appeal perished; following a procedural suspension due to the absence of parties who did not request hearing in absentia, no procedural acts were performed by either side for over six months. Applying Articles 416(1) and 420(1) of the New Civil Procedure Code, the court held that the lapse of more than six months constituted a statutory presumption of culpability by the parties for leaving the case in abeyance, mandating the dismissal of the appeal as a peremptory and absolute procedural exception to ensure the efficient administration of justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of civil appeal due to lapse of six-month suspension period without procedural acts: Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 mai 2021
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 iulie 2020 sub nr. x/2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 509 din 22 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a constatat perimat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 43/AEPF/18.04.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluţia de primire din 22 iulie 2020, a fixat termen de judecată la 22 septembrie 2020 în vederea soluţionării cererii de recurs.
Prin încheierea din 22 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 509 din 22 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că, la apelul nominal au lipsit părţile, iar acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluţia din 7 aprilie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 11 mai 2021, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea, 22 septembrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care nici una din părţi nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depăşeşte termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părţii, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluţionare a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 509 din 22 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.