State liability for judicial error: failure to ground cassation in statutory illegality results in procedural nullity

Şedinţa publică din data de 11 mai 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 01.02.2019, reclamantul A. a solicitat ca Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice să fie obligat să îi plătească suma de 50.000 euro echivalentul a 223.500 RON cu titlu de daune morale, suma de 2.500 euro echivalentul a 11.175 RON cu titlu de daune materiale, 4 salarii calculate raportat la salariul pe care l-a avut reclamantul de 1.700 RON lunar, precum şi cheltuieli de judecată, în temeiul art. 538 C. proc. pen. coroborat cu art. 540 C. proc. pen. pentru perioada petrecută în închisoare de 4 luni, deoarece a fost achitat de Judecătoria Braşov, după ce iniţial a fost condamnat la o pedeapsă cu executare.

2. Hotărârea pronunţată de tribunal în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 16/S/04.02.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. x/2019, s-a respins acţiunea având ca obiect repararea pagubei cauzate de săvârşirea erorii judiciare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, ca neîntemeiată. S-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată de curtea de apel în apel

Prin decizia nr. 520/AP din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, s-a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 16/S/04.02.2020 pronunţată de Tribunalul Braşov.

4. Cererea de recurs

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, reclamantul a declarat recurs, fără a indica vreunul din motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurentul-reclamant susţine că instanţele de fond şi de apel nu au avut în vedere faptul că organele judiciare penale nu au respectat dispoziţiile C. pen. şi al celui de procedură penală, întrucât nu au întreprins demersuri prin interogarea instituţiilor sau a vecinilor, demersuri în urma cărora ar fi aflat că are un loc de muncă stabil, că în apartamentul din B-dul x nu mai locuia nimeni, întrucât mama sa lucra în Italia şi că s-a mutat în acea perioadă la concubina sa. Mai arată că în cursul cercetării penale nu s-a administrat proba cu martori din care să rezulte circumstanţele cauzei, respectiv că obişnuia să o ajute pe mama sa în magazin.

Mai susţine că nu este vina lui că nu a solicitat probe întrucât, pe de o parte, nu cade în sarcina lui propunerea probelor, iar pe de altă parte nu a fost "căutat de nimeni şi nu ştia de acest proces".

5. Procedura derulată în recurs

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei supreme la data de 23 decembrie 2020, iar prin rezoluţia de primire din 8 februarie 2021 s-a dispus comunicarea cererii de recurs.

În termen legal intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea căii de atac.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac, la data de 11 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei de apel în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, Înalta Curte constată că recurentul nu a invocat vreun viciu de nelegalitate cu privire la decizia împotriva căreia a exercitat calea de atac, nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluţia prin care curtea de apel a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru obligarea statului la acordarea de despăgubiri. S-a susţinut doar că instanţele anterioare nu au analizat dacă organele judiciare penale au respectat sau nu dispoziţiile C. pen. şi al celui de procedură penală, iar în cursul cercetării penale nu s-a administrat proba cu martori din care să rezulte circumstanţele cauzei.

Or, chestiunile astfel evocate sunt unele care privesc situaţia de fapt, în sensul că recurentul este nemulţumit de modalitatea în care a fost stabilită această situaţie pe baza probatoriului analizat în speţă, de instanţele inferioare.

Criticile formulate pe aspectul situaţiei de fapt nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate.

Conform art. 488 C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară, rezervată de legiuitor controlului de nelegalitate a deciziei recurate.

Prin urmare, instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăreşte în realitate recurentul, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii recurate.

Condiţia legală a dezvoltării criticilor din recurs, astfel cum rezidă din prevederile art. 486 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. implică determinarea greşelilor anume imputate de recurent instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Având în vedere că în cauză nu pot fi reţinute motive de ordine publică şi că recurentul nu a formulat critici relative la aspectele de nelegalitate a deciziei instanţei de apel, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 520/AP din 14 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2021.