Inadmissibility of recourse against a final appellate decision under the principle of finality of judgments

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea de suspendare

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.01.2019, s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada demersurilor efectuate în vederea indicării domiciliului actual al pârâtului A. şi să precizeze pe fiecare capăt de cerere cât reprezintă daunele morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnităţii sau reputaţiei şi cât reprezintă daunele morale pentru prejudiciul adus dreptului la imagine şi viaţă privată, iar pentru acesta din urmă să achitate o taxă judiciară de timbru la valoare conform art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013.

Ca urmare, prin încheierea de şedinţă 18.03.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor.

2. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 757 din 23.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost constat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva încheierii din 18.03.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2018

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei decizii, reclamanta B. e a declarat recurs.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 26/27 octombrie 2020.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă C. a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia s-a arătat de acord cu concluziile acestuia referitoare la inadmisibilitatea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătoreşti pronunţate în recurs sunt definitive şi nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, precum şi faţă de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunţată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului, sens în care Înalta Curte, în raport de art. 493 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 755 din 23 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.