Appeal on costs after lapse quashed and remanded for procedural fault assessment.

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2017 pe rolul Judecătoriei Ploieşti reclamantul Spitalul de Judeţean de Urgenţă Ploieşti a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 2.325,08 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate numitului B..

Sentinţa pronunţată de judecătorie

Prin sentinţa civilă nr. 6998 din 22 august 2017 Judecătoria Ploieşti a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârât prin întâmpinare.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârât prin întâmpinare şi a respins cererea formulată de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul A., ca fiind prescrisă.

A fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 600 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată - onorariu avocaţial redus.

Decizia pronunţată de tribunal

Prin decizia civilă nr. 704 din 21 mai 2018, Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 6998 din 22 august 2017 a Judecătoriei Ploieşti.

Cererea de completare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova pârâtul A. a solicitat instanţei completarea dispozitivului deciziei civile nr. 704 din 21 mai 2018, în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Decizia de completare

Prin decizia civilă nr. 832 din 12 iunie 2018, Tribunalul Prahova a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 704 din 21 mai 2018, formulată de intimatul A., şi în consecinţă, a admis în parte cererea petentului-intimat A. de obligare a intimatului-apelant Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti la plata cheltuielilor de judecată.

A dispus obligarea apelantului la plata către intimat a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu de avocat.

Decizia de perimare

Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 5 decembrie 2018, recursul a fost suspendat de Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea sesizării din dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Ploieşti - sesizare ce a fost soluţionată la 14 ianuarie 2019 de Înalta Curte de Casaţieşi Justiţie - dosar nr. x/2018.

Prin rezoluţia din 4 noiembrie 2019, cauza a fost repusă pe rol în vederea constatării perimării judecăţii recursului şi, a fost fixat termen de judecată la 12 decembrie 2019, termen la care instanţa a invocat din oficiu excepţia perimării recursului, rămânând în pronunţare asupra excepţiei perimării.

Prin decizia civilă nr. 746 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a constatat perimată judecata recursului declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 704 din 21 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova.

Cererea de completare a deciziei de perimare

Petentul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 746 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate.

Decizia de completare

Prin decizia nr. 79 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 746 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a declarat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul petent a susţinut că în mod greşit instanţa a reţinut că nu trebuia să se pronunţe asupra unui capăt de cerere accesoriu.

Astfel, a arătat că în cuprinsul deciziei nr. 746 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti trebuia să se regăsească soluţia de admitere sau de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Or, neprocedând astfel instanţa a încălcat normele de procedură, fapt ce impune casarea hotărârii recurate.

Se arată că soluţia instanţei este greşită, în speţă fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 1357 alin. (1) C. civ., că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este determinat de atitudinea procesuală culpabilă a părţii care a căzut în pretenţii, iar fapta acesteia declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut îl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzat - de restituire a sumelor pe care partea care a câştigat procesul a fost nevoită să le suporte.

Or, în condiţiile în care s-a constatat perimat recursul, cauza a fost soluţionată în favoarea intimatului pârât, astfel că acesta are dreptul la recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs. Culpa pentru lăsarea în nelucrare a recursului aparţine recurentului-reclamant Spitalul de Urgenţă Ploieşti - parte care a declarat recursul.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 11 martie 2021 a fost admis, în principiu recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 79 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă şi a fost fixat termen de judecată la data de 22 aprilie 2021.

Apărările formulate în cauză

Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 746 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti a constatat perimată judecata recursului declarat de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 704 din 21 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de completare petentul A. cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 444 C. proc. civ., susţinând că prin întâmpinarea formulată a solicitat obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a depus la dosar dovada cheltuielilor efectuate în recurs, constând în onorariu de avocat, respectiv factura nr. x/16.08.2018 şi extrasul de cont din 29.08.2018, precum şi factura nr. x/22.11.2019 şi chitanţa nr. x/22.11.2019. S- a învederat că aceste chitanţe au fost depuse la termenele de judecată din 5.12.2018 şi 12.12.2019, când a reiterat cererea de obligare a reclamantului-intimat la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 79 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă s-a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 746 din 12 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, reţinându-se ca din interpretarea dispoziţiilor art. .444 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că încuviinţarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătoreşti este admisibilă exclusiv, atunci când instanţa a omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, ca art. 453 C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Din perspectiva acestor dispoziţii legale, instanţa de apel a constatat că în speţă, recursul declarat de reclamant fiind perimat, ambele părţi au pierdut procesul, ca petentul nu se poate prevala de vreo culpă procesuală pentru a solicita plata cheltuielilor de judecată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 453 C. proc. civ..

Or, în raport de considerentele instanţei de apel în argumentarea soluţiei pronunţate, Înalta Curte reţine că într-adevăr perimarea reprezintă o cauză de stingere a procesului aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, care intervine în situaţia în care acesta este lăsat în nelucrare un interval de timp apreciat de legiuitor ca semnificativ pentru a releva lipsa de interes în continuarea acestuia de către părţile implicate.

Este real că, în lipsa efectuării vreunui act de procedură util soluţionării cauzei, din motive imputabile părţii care, în mod raţional, ar trebui să fie interesată în finalizarea procesului, menţinerea acestuia pe rolul instanţei apare ca nejustificată, astfel că din aceasta perspectivă, perimarea reprezintă o sancţiune procedurală aplicabilă părţii care a neglijat obligaţiile procesuale impuse de legiuitor pentru desfăşurarea unui proces, stabilite prin reguli edictate în scopul instituirii unei succesiuni de acte procesuale care să asigure, pe de o parte, soluţionarea într-un termen rezonabil a procesului şi, pe de altă parte, buna administrare a justiţiei.

În raport de considerentele pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia pronunţată, Înalta Curte constată că instanţa de apel reţinând soluţia de perimare a recursului nu analizează incidenţa sau neincidenţa dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., din perspectiva culpei procesuale a părţilor raportat la cauza care a determinat incidenţa perimării, la îndeplinirea sau neîndeplinirea obligaţiilor procesuale ale părţilor în raport de care a operat instituţia perimării, motiv pentru care reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmează a admite recursul declarat pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 79 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, şi în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., a casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 79 din 20 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.