Conflict of jurisdiction over objection to forced execution: Court ordered Sector 5 Bucharest to hear the case

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.01.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a formulat în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunţată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, solicitând instanţei admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunţată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x 0/271/2020, admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 5606 din 5 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi că s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor.

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a mai reţinut că executorul judecătoresc a sesizat cu cerere de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, în dosarul de executare nr. 402/2019, instanţă în raza căreia îşi au sediul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor. Judecătoria Oradea s-a pronunţat la data de 10.01.2020 în dosarul nr. x/2020, dispunând încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 37/2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R din 01.06.2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009.

Ulterior, ca urmare a cererii de intervenţie formulată, prin încheierile din 17.01.2020, pronunţate în dosarele nr. x/2020, respectiv în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis cererile formulate de MM. şi a încuviinţat cererile de intervenţie formulate de creditorii NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT. şi UU. în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul MM. privind executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 37/2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R din 01.06.2010, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, încheierea din 11.06.2019 a Curţii de Apel Oradea.

Faţă de calitatea creditorilor de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a apreciat că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, se reţine că intimaţii creditori au învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite, Judecătoria Oradea, în circumscripţia căreia se află sediul a trei dintre debitori, conform dispoziţiilor art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contrar dispoziţiilor imperative ale art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Astfel, creditorii din prezenta cauză, deşi au învestit cu cererea de încuviinţare a executării silite Judecătoria Oradea, trebuiau să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 131, art. 132 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din acelaşi, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, judecătorie ce se află în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Alba Iulia a pronunţat sentinţa civilă nr. 711 din 29 martie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că având în vedere existenţa unei pluralităţi de debitori, instanţa de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competenţă determinată de sediul debitorilor Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Tribunalul Bihor, cât şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - competenţă determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice.

S-a apreciat că, în cauză prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt parţial incidente.

Astfel, în ceea ce priveşte încuviinţarea executării silite, fiind o procedură necontencioasă în cadrul căreia nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, art. 127 C. proc. civ. nu-şi găseşte aplicabilitate, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii. Or, la soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, atât debitorul, cât şi creditorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică şi nu poate, în principiu, ataca încheierea, astfel încât, condiţia pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii nu este îndeplinită.

În ceea ce priveşte contestaţia la executare, în prezenta cauză, debitorul Ministerul Finanţelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditorii, calitatea de intimaţi, deci pârâţi. Prin urmare, nici în această situaţie nu devine incident art. 127 alin. (1) Cod proccedură civilă, întrucât nu intimaţii, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, Tribunalului Bihor şi Curtea de Apel Oradea au introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanţelor Publice.

În schimb, dacă contestaţia la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor şi/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, faţă de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. şi calitatea de reclamanţi a debitorilor, motiv pentru care, ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripţiile curţilor de apel învecinate cu Curtea de Apel Oradea, printre care şi Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenţei alternative alegerea instanţei revine reclamantului. După ce face această alegere între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, nici pârâtul nu ar putea cere declinarea competenţei, după cum nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu.

Astfel, instanţa sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluţioneze acţiunea.

În acest caz, competenţa este şi rămâne câştigată în mod irevocabil instanţei sesizate, drept consecinţă, niciunei alte instanţe nu-i mai aparţine competenţa să soluţioneze pricina. 1

În cauză, Judecătoria Sectorului 5 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu, deşi contestatorul a sesizat în mod legal această instanţă, fiind una dintre instanţele de executare competente alternativ să soluţioneze contestaţia la executare.

Drept consecinţă, numai instanţei sesizate de reclamanţi îi aparţine competenţa, alegerea acestora determinând în mod irevocabil prorogarea de competenţă cu consecinţa înlăturării în acelaşi mod a competenţei teritoriale a oricărei alte instanţe.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecătoria Alba Iulia şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Obiectul cauzei în privinţa căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice împotriva somaţiei nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunţată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, solicitând instanţei admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare, admiterea contestaţiei la executare, anularea somaţiei nr. x/16.01.2020 emise de MM. în dosarul execuţional nr. x/2019, a executării silite înseşi, precum şi a încheierii de încuviinţare a executării silite cu nr. 40/2020 pronunţată la data de 10.01.2020 de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, admiterea cererii de întoarcere a executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea), rezultă că, în speţă, creditorii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Oradea, Tribunalului Bihor, Curtea de Apel Oradea.

Acest aspect ar fi putut atrage incidenţa art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., conform cărora, "(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii . . . . . . . . . .(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Însă, în situaţia de faţă, contestatorul nu a înţeles să invoce aceste dispoziţii legale, ci a optat pentru sesizarea instanţei de la sediul său.

Reţinând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. defineşte instanţa de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare revine, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, aceasta fiind prima instanţă competentă sesizată de contestator.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.