Competence conflict in forced execution contestation resolved by attributing jurisdiction to the debtor's domicile court

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

asupra conflictului de faţă constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 16.10.2020, contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E. a formulat contestaţie împotriva executării silite iniţiată de Biroul executorului judecătoresc F. în dosar de executare nr. 2468/2020 la cererea creditorilor A., B., G., D. şi E. împotriva debitorilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, conform titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. 418/LM/2020/15.07.2020 a Tribunalului Satu Mare, a cărei eroare materială a fost îndreptată prin încheierea din data de 28.07.2020 a Tribunalului Bihor, în vederea recuperării prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentate de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare începând cu 01.07.2015 în raport de indemnizaţiile procurorilor DNA şi DIICOT şi cu 01.12.2015 raportat la valoarea de referinţă sectorială de 484,14 RON şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, în funcţie de perioada lucrată de fiecare creditor în cadrul instituţiei, plus cheltuieli de executare silită, prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare potrivit art. 719 alin. (7), suspendarea oricărui act de executare până la soluţionarea contestaţiei în temeiul art. 719 C. proc. civ., cu aplicarea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, admiterea contestaţiei, anularea somaţiei din data de 21.09.2020 în dosarul execuţional nr. x/2020 precum şi a tuturor actelor de executare iniţiate în temeiul acesteia, anularea încheierii din 21.09.2020 emisă în dosarul execuţional nr. x/2020 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, anularea încheierii de încuviinţare cu nr. 2989/2020 din 20.08.2020 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020 prin care a fost încuviinţată executarea silită.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3577 din 19 noiembrie 2020, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimaţi prin întâmpinare şi a declinat în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa de soluţionare a acţiunii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Satu Mare a reţinut că în ipoteza în care contestatoarea are calitatea de judecător (sau procuror, asistent judiciar, grefier, Parchet, Instanţă, conform art. 127 alin. (2)1 şi 3 C. proc. civ.), are opţiunea de a alege, pentru soluţionarea litigiului său, o instanţă dintre cele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, însă are obligaţia de a sesiza o altă instanţă decât cele din circumscripţia instanţelor sub care îşi desfăşoară activitatea.

În speţă, cererea de contestaţie la executare a fost formulată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în nume propriu, împotriva intimaţilor, care au şi aceştia calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea conform paginii 2 ale considerentelor sentinţei civile nr. 418/LM/2020 pronunţată la data de 15 iulie 2020 în dosar nr. x/2018 de către Tribunalul Bihor.

Prin încheierea nr. 2989/2020 din 20 august 2020 pronunţată de către Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020 a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei sus menţionate împotriva intimaţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

S-a apreciat că judecarea unei cereri formulată de un Parchet corespunzător în rang jurisdicţional instanţei superioare instanţei competente, nu îndeplineşte garanţiile de imparţialitate obiectivă la care se referă atât instanţa Europeană, cât şi Curtea Constituţională ori Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în deciziile amintite. Astfel, chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (21) nu sunt prevăzute expres şi Parchetele, atunci când au calitatea de reclamant, pârât contestator, intimat etc., Judecătoria Satu Mare a apreciat că aceasta reprezintă o simplă omisiune a legiuitorului. Din moment ce simpla calitate de procuror ori grefier, chiar şi din cadrul personalului auxiliar, în cadrul Parchetului conduce la aplicarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu atât mai mult atunci când chiar instituţia ce cumulează atât puterea jurisdicţională şi calitatea de parte formulează cereri în instanţă, ar trebui să devină aplicabile dispoziţiile alin. (21) şi (1) ale art. 127 C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 541 din 1 februarie 2021, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare, s-a reţinut, în esenţă, că în contestaţia la executare de faţă, calitatea specială o deţin pârâţii, ei fiind persoanele la care se referă art. 127 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., reclamant fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Aplicând dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. la situaţia pârâţilor din prezenta cauză, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că este la latitudinea reclamantului dacă sesizează instanţa competentă potrivit normei generale sau cea facultativă, iar dacă optează la cea de-a doua, reclamantul, iar nu pârâtul este cel care alege între instanţele de acelaşi grad, dar în altă curte de apel, vecină celei în care este instanţa la care funcţionează pârâtul

Judecătoria Cluj-Napoca a considerat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare nu poate fi asimilat instanţei la care se referă art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

În consecinţă, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că în prezenta cauză, dat fiind incidenţa dispoziţiei art. 127 alin. (2) C. proc. civ. şi a împrejurării că reclamanta a ales să sesizeze instanţa de executare, stabilită potrivit art. 714 şi 651 C. proc. civ. a admis excepţia şi a declinat cererea în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Satu Mare şi Judecătoria Cluj-Napoca şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispoziţiile în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanţe au reţinut că în materia contestaţiei la executare competenţa teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Satu Mare, raportat la calitatea contestatorului - Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, a făcut aplicarea art. 127 C. proc. civ., chiar dacă în cuprinsul articolului 127 alin. (21) nu sunt prevăzute expres şi Parchetele atunci când au calitatea de reclamant.

Obiectul cauzei în privinţa căreia s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă este reprezentat de contestaţia la executare formulată de contestatorul Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., prin care s-a solicitat solicitat suspendarea provizorie a executării silite până la soluţionarea cererii de suspendare potrivit art. 719 alin. (7), suspendarea oricărui act de executare până la soluţionarea contestaţiei în temeiul art. 719 C. proc. civ., cu aplicarea art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, admiterea contestaţiei, anularea somaţiei din data de 21.09.2020 în dosarul execuţional nr. x/2020 precum şi a tuturor actelor de executare iniţiate în temeiul acesteia, anularea încheierii din 21.09.2020 emisă în dosarul execuţional nr. x/2020 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, anularea încheierii de încuviinţare cu nr. 2989/2020 din 20.08.2020 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2020 prin care a fost încuviinţată executarea silită.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestaţia se introduce la instanţa de executare."

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, stabilirea instanţei competente din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestei norme legale, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin raportare la normele legale enunţate, Înalta Curte reţine că instanţele deopotrivă competente să soluţioneze contestaţia la executare sunt cele de la sediul debitorilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

Ca atare, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze modalitatea de determinare a instanţei de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, dispoziţiile art. 112 şi art. 116 C. proc. civ., contestatorul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea contestaţiei la executare la Judecătoria Satu Mare, în a cărei rază teritorială de află sediul contestatorului, se apreciază că acesta a făcut alegerea de competenţă, fixând competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în mod definitiv, în favoarea acestei instanţe.

Se constată că, din cuprinsul titlurilor executorii în baza cărora se efectuează executarea silită (hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Bihor), rezultă că cei cinci creditori au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, conform paginii 2 ale considerentelor sentinţei civile nr. 418/LM/2020 pronunţată la data de 15 iulie 2020 în dosar nr. x/2018 de către Tribunalul Bihor.

Acest aspect ar fi putut atrage incidenţa art. 127 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar în situaţia de faţă, contestatorul nu a înţeles să invoce aceste dispoziţii legale, ci a optat pentru sesizarea instanţei de la sediul său.

Reţinând că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. defineşte instanţa de executare, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare revine, spre competentă soluţionare, Judecătoriei Satu Mare, aceasta fiind prima instanţă competentă sesizată de contestator.

Faţă de argumentele expuse şi de dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.