Revision split: eviction challenge transferred on jurisdiction, untimely contradiction claim rejected

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de revizuire

La data de 06.04.2021 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de revizuire formulată de A., în numele revizuentului B., decedat la 26.02.2021, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire întemeiate pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se solicită repunerea în termenul de declarare a căii extraordinare de atac, precizându-se că reclamantul B. a decedat şi se arată, în esenţă, că decizia nr. 1444/2020 din 7 decembrie 2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019 este potrivinică deciziei nr. 2037 din 24 martie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

În ce priveşte cererea de revizuire întemeiată de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se susţine că prin sentinţa civilă nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunţată în dosar nr. x/2011, instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, instanţa stabilind numai moştenitorii şi cotele acestora.

2. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

i). Înalta Curte, la termenul din 22 aprilie 2021, în raport cu cele două temeiuri de drept indicate în cererea de revizuire, a invocat din oficiu disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe pct. 1 de revizuirea întemeiată pe pct. 8 şi excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de dispoziţiile art. 510 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

În speţă, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

În privinţa ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunţată de Judecătoria Roman, susţinând, în esenţă că, prin sentinţa civilă nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunţată în dosar nr. x/2011, instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, instanţa stabilind numai moştenitorii şi cotele acestora.

Potrivit art. 510 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

(2) În cazul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanţele de recurs la care se referă aceste dispoziţii este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.

(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competenţe diferite, nu va opera prorogarea competenţei.

Faţă de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat şi având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunţată de Judecătoria Roman, în raport cu dispoziţiile art. 510 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., rezultă că, pentru soluţionarea cererii de revizuire, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competenţa revine Judecătoriei Roman.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile art. 510 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., urmează a disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de aceeaşi revizuentă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a declina competenţa de soluţionare a acestei din urmă cereri împotriva sentinţei civile nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunţate în dosar nr. x/2011, în favoarea Judecătoriei Roman.

ii) Examinând cererea de repunere în termen şi cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine considerentele care succed:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1444/2020 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019, revizuenta susţinând că această hotărâre este potrivnică deciziei nr. 2037 din 24 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

În cadrul cererii de revizuire s-a formulat şi o cerere de repunere în termenul de introducere a cererii de revizuire, menţionându-se că revizuentul B. ar fi cerut un termen pentru înlocuirea apărătorului ales ce l-a reprezentat în cadrul procesului soluţionat cu hotărârea a cărui revizuire se solicită, iar, ulterior, revizuentul B. a decedat.

Referitor la cererea de repunere în termen, deşi revizuenta nu le indică, sunt incidente dispoziţiile art. 186 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., conform cărora, "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.".

Ipoteza legală presupune că partea însăşi, datorită unor motive temeinic justificate, a depăşit termenul procedural imperativ.

Astfel, prin motive temeinic justificate, doctrina şi jurisprudenţa arată că înţelege acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forţei majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute, precum forţa majoră.

În sensul dispoziţiei legale menţionate, "motivele temeinic justificate" care ar putea determina repunerea în termen ar trebui să implice existenţa unei împrejurări care exclude culpa părţii.

Ori, în cauză, motivul invocat în justificarea împiedicării de a formula cererea de revizuire în termenul procedural, nu se circumscrie împrejurărilor vizate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, se invocă ca motiv de repunere în termen decesul reclamantului B., intervenit ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Din verificările efectuate de Înalta Curte în baza art. 154 alin. (8) C. proc. civ., precum şi din copia certificatul de deces depus de revizuentă la dosar, reiese că reclamantul B. a decedat la 26 februarie 2021, iar hotărârea a cărei revizuire se solicită, decizia nr. 1444/2020 a Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a fost pronunţată la 7 decembrie 2020.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 1444/2020 a Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu având ca obiect procedura evacuării, prevăzută de art. 1034 şi urm. C. proc. civ., fiind definitivă, conform art. 1042 alin. (5) din acelaşi cod ce prevăd că "hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacată numai cu apel...", coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunţării.

Prin urmare, în speţă, termenul de declarare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. curgea de la data pronunţării hotărârii atacate, 7 decembrie 2020 şi s-a împlinit la 7 ianuarie 2021.

Decesul reclamantului B. a intervenit ulterior expirării termenului de declarare a cererii de revizuire, la 26 februarie 2021.

În consecinţă, decesul reclamantului B. nu poate constitui un "motiv temeinic justificat", în sensul normei prevăzute de art. 186 alin. (1) C. proc. civ., întrucât termenul pentru exercitarea revizuirii curge de la data pronunţării hotărârii, 7 decembrie 2020, iar decesul reclamantului a intervenit ulterior expirării termenului de declarare a cererii de revizuire, la 26 februarie 2021.

Totodată, chiar dacă s-ar reţine că spitalizarea îndelungată a reclamantului B. înainte de decesul acestuia ar constitui un motiv justificat pentru exercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte, studiind actele şi lucrările dosarului, prin raportare la dispoziţiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ., constată că nici termenul pentru formularea cererii de repunere în termen nu a fost respectat, în condiţiile în care dispoziţiile mai sus menţionate prevăd obligativitatea ca "partea să îndeplinească actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Astfel, Înalta Curte reţine că partea care invocă aplicarea beneficiului instituţiei repunerii în termen este obligată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât şi cererea de revizuire (în cazul de faţă) în cel mult o lună de la încetarea împiedicării, conform art. 186 alin. (2) C. proc. civ., acesta fiind un termen procedural imperativ.

Or, chiar dacă s-ar considera că în cazul de faţă, acest termen de o lună de zile pentru exercitarea dreptului procesual, implicit pentru formularea cererii de repunere în termen, considerat de parte ca fiind "momentul încetării împiedicării", ar începe să curgă de la 26.02.2021 (data decesului lui B.), cererea de repunere în termenul legal de formulare a cererii de revizuire a fost depusă de parte abia în data de 05.04.2021 (conform datei poştei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea de revizuire, dosar revizuire); cu mult peste termenul legal de o lună de zile; astfel că cererea de repunere în termenul legal de revizuire este formulată şi cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 186 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cu depăşirea termenului legal, motiv pentru care cererea revizuentei de repunere în termenul de declarare a căii de atac va fi respinsă şi din acest considerent.

Înalta Curte are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia".

În atare situaţie, nu se poate reţine că există un motiv justificat de repunere în termen conform art. 186 C. proc. civ., prin care s-a prevăzut că partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate şi în consecinţă se va respinge cererea de repunere în termen.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire, Înalta Curte reţine că art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a prevăzut că termenul de revizuire este de 1 lună şi se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, astfel încât, constatându-se că decizia civilă nr. 1444/2020, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ în dosarul nr. x/2019, a cărei revizuire s-a solicitat, a rămas definitivă la data de 7 decembrie 2020, iar cererea de revizuire s-a depus la 05.04.2021, se va constata că aceasta a fost depusă peste termenul prevăzut de lege şi în consecinţă se va respinge ca tardivă.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În speţă, aşa cum s-a menţionat mai sus, ultima hotărâre dintre cele pretins potrivnice, respectiv decizia civilă nr. 1444/2020 a Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, este o hotărâre pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu având ca obiect procedura evacuării, prevăzută de art. 1034 şi urm. C. proc. civ., fiind definitivă, conform art. 1042 alin. (5) din acelaşi cod ce prevăd că "hotărârea de evacuare este executorie şi poate fi atacată numai cu apel...", coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit cărora sunt hotărâri definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată, prevederile art. 634 alin. (2) C. proc. civ. dispun că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului, sau, după caz, la data pronunţării.

Prin urmare, în speţă, termenul legal de exercitare a căii de atac extraordinare a revizuirii curge de la data pronunţării hotărârii definitive atacate, respectiv decizia nr. 1444/07.12.2020 a Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

În raport de data pronunţării hotărârii supusă revizuirii - 7 decembrie 2020, termenul legal pentru exercitarea căii de atac, calculat potrivit regulii prescrise de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, s-a împlinit la data de 7 ianuarie 2021.

Cererea de revizuire a fost, însă, formulată peste termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 5 aprilie 2021, conform datei poştei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea de revizuire.

Art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Articolul invocat prevede sancţiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare de retractare a fost depăşit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca tardiv formulată, excepţia tardivităţii declarării acestei căi de atac fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât, admiterea acesteia împiedică instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire, să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de cererea de revizuire formulată de aceeaşi revizuentă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., şi declină competenţa de soluţionare a acestei din urmă cereri împotriva sentinţei civile nr. 2295 din 12 septembrie 2011 a Judecătoriei Roman, pronunţate în dosar nr. x/2011, în favoarea Judecătoriei Roman.

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1444/2020 din 7 decembrie 2020 pronunţate de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarul nr. x/2019, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fără cale de atac în privinţa soluţiei date cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.