Irrelevance of constitutional challenge to tax assessment method in restitution dispute under O.U.G. 80/2013

Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Hotărârea recurată:

Prin încheierea din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de apelantul-petent A., cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 39, alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin încheierea atacată (pronunţată în data de 2 octombrie 2019 din dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Oradea), a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, reţinându-se că nu este incident vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute la art. 45, alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, instanţa de apel urmează să verifice tot din perspectiva acestor dispoziţii (art. 45, alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013) dacă este îndeplinită cerinţa legală pentru restituirea taxei.

Rezultă că excepţia de neconstituţionalitate a art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 nu are legătură cu soluţionarea cauzei (a apelului pendinte), condiţie de admisibilitate prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

2. Cererea de recurs:

Împotriva încheierii din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, în termen legal, a declarat recurs A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul A. a arătat, în esenţă, că prevederile art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece dacă n-ar fi plătit taxa judiciară de timbru, cererea de chemare în judecată ar fi fost anulată ca netimbrată, iar excepţia de neconstituţionalitate poate fi invocată în orice cauză, oricare ar fi obiectul ei, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, se susţine că instanţa nu a motivat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocându-se decizia nr. 36/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi art. 21 din Constituţie.

3. Apărările formulate în cauză:

Intimatul Spitalul Clinic Municipal "Dr. B." Oradea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din acelaşi articol, dispune că, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Aşadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, este limitată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care şi cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi soluţionarea cauzei deduse judecăţii.

Astfel, instanţa este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăşi asupra relevanţei ori nerelevanţei textului denunţat ca fiind contrar legii fundamentale pentru soluţionarea cauzei cu care a fost învestită şi în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din directa legătură a prevederilor legale în discuţie cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual şi a dispoziţiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

În speţă, cu privire la relevanţa pe care soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate ar avea-o în prezenta cauză, se constată că nu sunt fondate criticile recurentului, neexistând legătură între soluţia ce ar fi putut fi dată apelului şi normele juridice a căror neconstituţionalitate a fost invocată de parte.

Prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale adresată instanţei de apel, recurentul-petent a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 potrivit cărora:

"Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., numai după soluţionarea cererii de reexaminare."

Prin urmare, aceste texte legale prevăd termenul de declarare şi modalitatea de soluţionare a cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru de către instanţa de judecată.

Or, în cauză, obiectul apelului formulat de petentul A. îl constituie încheierea din 2 octombrie 2019 din dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Oradea, prin a fost respinsă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, reţinându-se că nu este incident vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute la art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Astfel cum în mod legal a reţinut instanţa de apel, cu ocazia soluţionării apelului, instanţa de control judiciar urmează a verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile legale cerute pentru restituirea taxei judiciare de timbru, din perspectiva prevederilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, art. 45 statuând asupra cerinţelor legale necesare pentru restituirea taxei judiciare de timbru şi a modalităţii de soluţionare a acestei cereri.

Ca atare, o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pretins a fi contrare legii fundamentale, nu ar fi de natură a influenţa în niciun fel soluţionarea căii de atac a apelului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 nu se analizează modul de stabilire a taxei de timbru, ci doar dacă sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute la art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind restituirea taxei judiciare de timbru.

Prin urmare, în mod legal Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă a reţinut că în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, vizând existenţa unei legături între textele atacate şi soluţionarea cauzei în care se invocă excepţia.

Mai mult, în ceea ce priveşte susţinerile formulate prin cererea de recurs vizând o pretinsă nemotivare şi încălcare prin hotărârea recurată a dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, se constată că acestea sunt pur formale, pe de o parte, instanţa reţinând argumentat inexistenţa legăturii între soluţia ce ar fi putut fi dată apelului şi normele juridice a căror neconstituţionalitate a fost invocată de parte, iar, pe de altă parte, recurentul nearătând în ce mod instanţa de apel a nesocotit prevederile constituţionale indicate, împrejurare care determină imposibilitatea instanţei de recurs de a analiza o eventuală nelegalitate a hotărârii atacate din această perspectivă.

Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel în mod legal şi temeinic a respins, în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 16 martie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.