Completion of Judgment Omitting Costs Award and Judicial Fine as Non-Complaint Sanction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Civil Section, partially granted a motion to complete the operative part of a prior judgment, ordering the unsuccessful party in a cancelled appeal to pay the successful party EUR 500 (listed as 500 RON in the text) in litigation costs, while rejecting as inadmissible the request to impose a judicial fine for abusive litigation. The dispute concerned a motion for correction filed after the court dismissed a cassation appeal as inadmissible; the respondent argued the court had omitted to rule on its request for recovery of court fees and a penalty for bad-faith filing. The Court applied Article 444(1) of the Civil Procedure Code to admit the completion request for litigation costs, treating the unpaid fees as an unadjudicated ancillary claim, but held that the judicial fine under Article 187(1)(a) of the Civil Procedure Code is an ex officio sanction rather than a response to a specific claim, thus precluding its inclusion via a motion for completion.
Legislator headnote
AI generatedart. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ, Art. 453 alin. (1) C. proc. civ, art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ; Completion of Judgment Omitting Costs Award and Judicial Fine as Non-Complaint Sanction: Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea care a câştigat procesul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 aprilie 2021
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 648 din 25 martie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I Civilă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019.
La data de 29 martie 2021, intimata B.. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei sus menţionate, arătând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii sale de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată depuse la dosar şi nici asupra cererii sale de amendare a contestatoarei pentru exercitarea căii de atac cu rea-credinţă a căii de atac extraordinare, formulată în temeiul art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Analizând cererea de completare formulată, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii".
a) Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat.
Art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia "partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
Acest drept este recunoscut părţii, atunci când aceasta a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
În speţă, Înalta Curte constată că prin întâmpinarea formulată de intimata B. s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, ataşându-se chitanţa seria x nr. x din 18 martie 2021, în sumă de 500 RON .
Aşa fiind, se constată că, deşi petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată şi a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăseşte soluţionată în dispozitivul deciziei pronunţate în cauză.
Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării benevole sau silite.
Prin decizia nr. 648 din 25 martie 2021, al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2313 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019.
Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea care a câştigat procesul.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea B. şi va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul că va dispune obligarea contestatoarei A. la plata către intimata B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, menţiunea urmând a se face pe ambele exemplare ale deciziei.
b) În ceea ce priveşte solicitarea de completare a dispozitivului deciziei nr. 648/25.03.2021 în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare contestatoarei, Înalta Curte reţine că măsura stabilirii amenzii judiciare nu reprezintă soluţionarea unei cereri accesorii, ci se dispune de instanţă din oficiu, indiferent că o parte din proces a sesizat sau nu necesitatea aplicării acestei sancţiuni autorului cererii vădit netemeinice. Dispoziţia de aplicare a amenzii judiciare pentru fapta prevăzută de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. nu constituie o soluţie dată unei cereri principale, accesorii ori incidentale, ci este expresia puterii recunoscute judecătorului de a sancţiona exercitarea abuzivă a dreptului procesual de sesizare a instanţei cu cereri vădit netemeinice, complementar soluţiei date acestor cereri.
Prin urmare, cererea de completare a dispozitivului deciziei, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare contestatoarei, nu este admisibilă, întrucât măsura aplicării amenzii judiciare nu constituie o soluţie dată unei cereri principale, accesorii ori incidentale, astfel că nu se poate se reţine că prin hotărârea dată instanţa ar fi omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în sensul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de completare a dispozitivului deciziei, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de intimata B.. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2020.
Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 648 din 25 martie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, în sensul obligării contestatoarei A. la plata către intimata B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de completare a aceleiaşi decizii, în ceea ce priveşte aplicarea amenzii judiciare contestatoarei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 aprilie 2021.